Căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer, şi dă lumii viaţa.
Semnul după care veţi recunoaşte totdeauna dacă cineva a fost hrănit şi este hrănit cu pâinea lui Dumnezeu, sau nu, este dacă are sau nu viaţă.
Numai viaţa cuiva dovedeşte cu adevărat din ce se hrăneşte omul acesta.
Iar viaţa cuiva este gândul său, cuvântul său şi faptele sale.
Priveşte la viaţa unui credincios, şi vei vedea cine l-a hrănit şi cu ce l-a hrănit.
Priveşte la viaţa unei adunări şi biserici, la viaţa membrilor ei, şi vei vedea uşor, după atmosfera din ea, după duhul ei, după purtarea membrilor din ea, cine o hrăneşte şi cu ce o hrăneşte.
Căci cine se hrăneşte cu Pâinea lui Dumnezeu, cu Hristos, trebuie să aibă neapărat ca dovadă o credinţă curată, rodnică şi iubitoare. O viaţă luminoasă prin Duhul Sfânt. Şi o lucrare la fel.
Trebuie neapărat să se vadă pe faţa lui, pe duhul şi lucrarea lui că este din Hristos.
Dragă suflete, care ai fost pus să hrăneşti pe alţii... Nu uita niciodată adevărul acesta: numai Pâinea lui Dumnezeu, Isus Hristos, dă lumii viaţă.
Numai Duhul Lui, cunoaşterea Sa, puterea şi lumina Lui, poate da cu adevărat o viaţă de credinţă, de roade frumoase, de ascultare răbdătoare, sufletelor.
Dacă îţi iubeşti cu adevărat sufletul tău,
dacă îţi iubeşti cu adevărat familia ta
şi dacă îţi iubeşti cu adevărat biserica şi adunarea ta, tu vei şti că numai Hristos poate hrăni şi creşte bine pe cineva,
numai Hristos te poate creşte şi pe tine şi pe ai tăi.
Numai El poate face pe toţi să fie vii şi tari în credinţă şi în fapte sfinte. Să lepede orice rău. Şi să fie buni şi în ei şi între ei.
Priveşte peste sufletele pe care le hrăneşti şi vei vedea starea ta însăţi.
Priveşte la chipul lor şi îţi vei vedea chipul tău. Vei vedea cu ce îi hrăneşti pe ei şi cu ce te hrăneşti şi tu.
Dacă în biserica ta sunt certuri, dezbinări şi ură,
dacă între credincioşii tăi sunt beţii, desfrânări şi clevetiri,
dacă în familia ta este ceartă, desfrânare şi nesupunere,
- este în cea mai mare parte numai din vina ta. Din vina hranei pe care le-o dai tu sau nu le-o dai.
E din vina ta pentru că tu însuţi nu te hrăneşti cu Hristos, adică cu ceea ce este lumină plăcută, adevăr apropiat, dragoste caldă, sfinţenie blândă.
Chiar dacă este lumină, lumina ta e dură, adevărul tău chinuitor, dragostea ta rece şi oficială, sfinţenia ta aspră şi asupritoare.
Iar sufletele, neputând primi hrana aceasta, se îndepărtează şi de tine şi de Hristos. Şi niciodată n-ai ce le mai face.
Ce durere, după ce te-ai luptat atât de mult să-i duci la Hristos, chiar pe cei mai apropiaţi ai tăi, - să-i vezi reci.
Fiţi cu grijă deci, nu le daţi hrană rece.
Da-ţi-le hrana totdeauna încălzită cu focul iubirii.
Altfel oricât de bună ar fi, dacă este rece, curând se îmbolnăvesc.
Fii cu grijă... sufletele se hrănesc din inima ta şi din viaţa ta, mai mult decât din predicile tale.
Se hrănesc din duhul tău, mai mult decât din cuvintele tale.
Şi ajung şi ele după chipul şi după înfăţişarea ta sufletească.
Vai, nu te doare de această turmă flămândă?
Nu ţi se sfâşie inima că ei sunt aşa de slabi?
Şi tot îi mai judeci că ai tăi sunt aşa?
Învăţături, sfaturi, rânduieli aspre şi pedepse poate da oricine,
dar viaţă poate da numai Hristos.
Doamne Isuse, Pâinea lui Dumnezeu,
Te rog să mă hrăneşti mereu şi să mă creşti mereu pentru ca să pot avea o viaţă lucrătoare şi rodnică, în slujba Ta şi în slujba Evangheliei Tale,
pentru ca oriunde să pot da despre Tine o mărturie bună şi vrednică de Numele Tău,
căci numai aşa voi fi un vrednic ostaş al Bisericii Tale.
Amin.
+
Într-o dragoste fierbinte
duhul pururea s-aprinde
dar răceala grea şi lungă
stinge duhul şi-l alungă.