Până Domnul nu S-arată
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Până Domnul nu S-arată
nici o zare nu-i curată
nici o steauă nu răsare
nici o frunză nu tresare
nici o cale nu-nverzeşte
nici o floare nu zâmbeşte.
Dar când Faţa Lui răsare
noaptea se preface soare
zarea cât era pustie
dintr-odată toată-nvie
inima cât de zdrobită
dintr-odată-i fericită.
Fără-a Domnului iubire
casa-i gheaţă şi-nvrăjbire
munca-i silă şi-nrobire
tinereţea-i cărunţire
bătrâneţea-i părăsire
şi viaţa-i nimicire.
Dar când Dumnezeu voieşte
şi iubirea Lui soseşte
toată gheaţa se topeşte
tinereţea înfloreşte
bătrâneţea-ntinereşte
şi viaţa-n veci trăieşte.