Până mai știi cărarea
Traian Dorz - Cântările Eterne
Până mai știi cărarea întoarcerii napoi
întoarce și-o sărută cu-al lacrimii șuvoi
căci mâine ori cărarea ori ochii nu mai sunt
și sufletu-ți vei duce zdrobit până-n mormânt.
Până mai ai un tată și-o mamă lâng-un prag
întoarce-le sărutul înlăcrimat și drag
căci mâine ori sărutul ori pragul e pustiu
și sufletu-ți vei duce zdrobit până-n sicriu.
Până mai ai pe frații ce-așteaptă-ndurerați
întoarce - și-așteptării un duh smerit să-arați
căci mâine ori nu-s frații ori nu mai ai mijloc
și sufletu-ți vei duce zdrobit și-amar în foc.
Până mai ai pe cine să-ntrebi și să urmezi
întoarce și urmează-l în tot ce-auzi și vezi
căci mâine o să-l nalțe al îngerilor șir
și sufletu-ți vei duce zdrobit în cimitir.
Până mai ai o clipă de har la Dumnezeu
întoarce spre iertarea păcatului tău greu
căci mâine poate, singur din ușă-I ai să pleci
și sufletu-ți vei duce zdrobit pe veci de veci!