Până mai ştii cărarea
Traian Dorz - Cântările Eterne
Până mai ştii cărarea întoarcerii napoi
întoarce şi-o sărută cu-al lacrimii şuvoi
căci mâine ori cărarea ori ochii nu mai sunt
şi sufletu-ţi vei duce zdrobit până-n mormânt.
Până mai ai un tată şi-o mamă lâng-un prag
întoarce-le sărutul înlăcrimat şi drag
căci mâine ori sărutul ori pragul e pustiu
şi sufletu-ţi vei duce zdrobit până-n sicriu.
Până mai ai pe fraţii ce-aşteaptă-ndureraţi
întoarce - şi-aşteptării un duh smerit să-araţi
căci mâine ori nu-s fraţii ori nu mai ai mijloc
şi sufletu-ţi vei duce zdrobit şi-amar în foc.
Până mai ai pe cine să-ntrebi şi să urmezi
întoarce şi urmează-l în tot ce-auzi şi vezi
căci mâine o să-l nalţe al îngerilor şir
şi sufletu-ţi vei duce zdrobit în cimitir.
Până mai ai o clipă de har la Dumnezeu
întoarce spre iertarea păcatului tău greu
căci mâine poate, singur din uşă-I ai să pleci
şi sufletu-ţi vei duce zdrobit pe veci de veci!