Părinte-al suferinţei noastre
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Părinte-al suferinţei noastre ce lungul plâns ne-ai măsurat
Tu ce ştii lunga noastră jale şi-amarul cât am îndurat
în orice zi şi-mprejurare dorim cu sufletul senin
ca pentru-o binecuvântare să-Ţi mulţumim de orice chin.
De-atunci de când aşa ca mieii la lupi ai spus că ne trimiţi
am vrut să-Ţi mulţumim Isuse şi lăudaţi şi huiduiţi
prigoana ştim că-i partea noastră pe lumea asta de dureri
dar vrem să-Ţi mulţumim şi-n hule şi-n lovituri ca-n mângâieri.
Suntem încredinţaţi Părinte că-n grija dragostei cereşti
Tu-i treci prin încercări pe-aceia ce vrei pe veci să-i fericeşti
de-aceea fără de cârtire sub voia-Ţi sfântă ne-aplecăm
dorind la greu ca şi la bine aceleaşi mulţumiri să-Ţi dăm.
Am înţeles că voia-Ţi sfântă aşa din veci a hotărât
să fim zdrobiţi de-atâtea cazne - şi totuşi fericiţi atât
această Taină sfântă pune în noi tărie ce mereu
Îţi mulţumeşte-aşa şi-n locul cel mai uşor, ca-n cel mai greu.
Suntem încredinţaţi că totul e cântărit de Mâna Ta
că peste cât putem noi duce povara nu ne-o vei lăsa
când toate ştim că sunt spre bine, noi Îţi aducem mulţumiri
şi-n zilele de fericire şi-n cele de adânci zdrobiri.
Dorim să Te urmăm statornici, viteji şi sinceri şi smeriţi
chiar dacă mâine dimineaţă ar trebui să fim jertfiţi
ştim că de unde se sfârşeşte această clipă de amar
începe Veşnicia plină de strălucire şi de har!