Paștele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
Apropierea unei sărbători mari îți aduce în toată ființa totdeauna o stare cu totul deosebită. Ca adierea unei luminoase mângâieri. Ca tremurul dulce al unei înfiorate și rare fericiri.
Toate sărbătorile mari sunt frumoase. Pregătirea pentru ele ca și toate amintirile lor, sunt pentru sufletele noastre comori fără seamăn de scumpe și de neînlocuit.
Dar sărbătoarea Paștilor, praznicul acesta cu totul deosebit, cu plinătatea luminii și sfințeniei lui care ne-a impresionat din cea mai îndepărtată copilărie, - rămâne unic pentru fiecare din noi.
La gândul apropierii acestei sărbători scumpe, fiecare din noi tresare cu inima mișcată și cu ochii adeseori în lacrimi. Oriunde am fi, dorim cu ardoare să ne întoarcem între ai noștri, ca împreună cu ei să putem petrece sărbătoarea aceasta, care numai așa poate fi simțită și trăită deplin, după cum însetăm și gândim fiecare.
Până la moarte ne vom întoarce totdeauna cu drag, spre amintirile și spre ființele scumpe ale acestei sărbători.
Adesea mama noastră sau tata,
frații sau surorile noastre,
casa și prietenii noștri,
rămân pe veci legați de sufletele noastre numai cu chipul din trăirea sărbătorilor de Paști.
Ce tristă trebuie să fie viața celor care n-au astfel de amintiri!
Ce gol trebuie să fie în sufletele celor care când erau copii, ei n-au putut trăi noaptea Învierii Domnului cu slujba și lumina plină de înfiorări a bisericuței plină de suflete înfrățite, cum numai atunci sunt. De zâmbete și de copii uimiți și îmbrăcați cu cele mai dragi hăinuțe... Cu toate dealurile și grădinile înflorite. Cu tot cerul și tot pământul plin de cântec albastru, verde și alb...
Ce crimă face acela care nimicește pentru cineva bucuria sărbătorilor sfinte!...
Ce vinovat poate fi oricine ia omului ceea ce nu mai poate fi înlocuit niciodată și cu nimic pe lume pentru sufletul lui.
O Doamne Isuse, Paștele nostru Sfânt,
Îți mulțumim pentru că în bunătatea Ta ai pregătit omenirii prilejul unor sărbători, de apropierea cărora, sufletele noastre să simtă totdeauna dor și bucurie.
Te rugăm dăruiește-ne și păstrează-ne inima totdeauna curată, pentru ca Miezul acestor sărbători care ești Tu și părtășia puternică prin trăirea sfințeniei lor, să lase în noi și între noi o roadă tot mai scumpă și sfântă, amintiri tot mai scumpe și sfinte, cu care să ne îmbogățim pe noi și slava Bisericii Tale.
Amin.
+
Orice bucurie mare, ca o mare izbăvire
este-n viață totdeauna ca o nouă-ntinerire.
De aceea viața celor credincioși e fericită
fiind pururi bucuroasă, e mereu întinerită.