Paştele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
Apropierea unei sărbători mari îţi aduce în toată fiinţa totdeauna o stare cu totul deosebită. Ca adierea unei luminoase mângâieri. Ca tremurul dulce al unei înfiorate şi rare fericiri.
Toate sărbătorile mari sunt frumoase. Pregătirea pentru ele ca şi toate amintirile lor, sunt pentru sufletele noastre comori fără seamăn de scumpe şi de neînlocuit.
Dar sărbătoarea Paştilor, praznicul acesta cu totul deosebit, cu plinătatea luminii şi sfinţeniei lui care ne-a impresionat din cea mai îndepărtată copilărie, - rămâne unic pentru fiecare din noi.
La gândul apropierii acestei sărbători scumpe, fiecare din noi tresare cu inima mişcată şi cu ochii adeseori în lacrimi. Oriunde am fi, dorim cu ardoare să ne întoarcem între ai noştri, ca împreună cu ei să putem petrece sărbătoarea aceasta, care numai aşa poate fi simţită şi trăită deplin, după cum însetăm şi gândim fiecare.
Până la moarte ne vom întoarce totdeauna cu drag, spre amintirile şi spre fiinţele scumpe ale acestei sărbători.
Adesea mama noastră sau tata,
fraţii sau surorile noastre,
casa şi prietenii noştri,
rămân pe veci legaţi de sufletele noastre numai cu chipul din trăirea sărbătorilor de Paşti.
Ce tristă trebuie să fie viaţa celor care n-au astfel de amintiri!
Ce gol trebuie să fie în sufletele celor care când erau copii, ei n-au putut trăi noaptea Învierii Domnului cu slujba şi lumina plină de înfiorări a bisericuţei plină de suflete înfrăţite, cum numai atunci sunt. De zâmbete şi de copii uimiţi şi îmbrăcaţi cu cele mai dragi hăinuţe... Cu toate dealurile şi grădinile înflorite. Cu tot cerul şi tot pământul plin de cântec albastru, verde şi alb...
Ce crimă face acela care nimiceşte pentru cineva bucuria sărbătorilor sfinte!...
Ce vinovat poate fi oricine ia omului ceea ce nu mai poate fi înlocuit niciodată şi cu nimic pe lume pentru sufletul lui.
O Doamne Isuse, Paştele nostru Sfânt,
Îţi mulţumim pentru că în bunătatea Ta ai pregătit omenirii prilejul unor sărbători, de apropierea cărora, sufletele noastre să simtă totdeauna dor şi bucurie.
Te rugăm dăruieşte-ne şi păstrează-ne inima totdeauna curată, pentru ca Miezul acestor sărbători care eşti Tu şi părtăşia puternică prin trăirea sfinţeniei lor, să lase în noi şi între noi o roadă tot mai scumpă şi sfântă, amintiri tot mai scumpe şi sfinte, cu care să ne îmbogăţim pe noi şi slava Bisericii Tale.
Amin.
+
Orice bucurie mare, ca o mare izbăvire
este-n viaţă totdeauna ca o nouă-ntinerire.
De aceea viaţa celor credincioşi e fericită
fiind pururi bucuroasă, e mereu întinerită.