Pășune dulce e Cuvântul
Traian Dorz - Pășunile Dulci
Pășune dulce e Cuvântul lui Dumnezeu Cel Sfânt în veac
și hrană bună și aleasă cu ierburi - pentru orice leac
cu dulci izvoare de odihnă,
cu loc plăcut și răcoros
la orice oaie și oiță și mielușel al lui Hristos.
Ferice-n veci de orișicine dorește după-acest Cuvânt
el nu va duce nici o lipsă de nici un bine pe pământ.
Izvor de Apă Vie este Cuvântul Domnului Hristos
din El curg neîncetat șuvoaie udând pământul secetos
și fac să înverzească lanuri, grădini cu vii cu rod ceresc
pe tot pământul ce dorește acest belșug Dumnezeiesc.
Ferice-n veci de orișicine s-adapă din acest izvor
el va aduce-n veșnicie, belșug de rod mântuitor.
Hambar cu grâu de cea mai bună sămânță e Cuvântul Sfânt
din El se seamănă pe lotul și-ntinsu-ntregului pământ
din El mereu își umplu sacii cei care seamănă plângând
ca să se poată-ntoarce-odată să-și strângă snopii grei cântând.
Din El se-mbogățesc cei care știu strânge-n vremile de har
spre a putea să-și țină viața în vremi de foamete și-amar.
Gustați pășunile alese ale Cuvântului Divin
voi toți cei ce răbdați de foame pe-al lumii gol pământ străin
veniți hrăniți-vă din ele voi cei ce rătăciți sărmani
și nu găsiți nimic de hrană pe unde pribegiți de ani.
Ferice-n veci de orișicine aflând aceste dulci pășuni
își umple sufletul cu hrana acestei dulci înțelepciuni.
Voi cei însetați de Pace, de Adevăr și de Frumos
veniți și v-adăpați din Apa cea Vie care-o dă Hristos
cei ce tânjiți după Iubire, după Lumină, după Har
veniți - Iubirea n-are margini, veniți - Cântării nu-i hotar!
Ferice-n veci de cel ce vine și se adapă ne-ncetat
el crește ca un pom cu roade și-n veci e binecuvântat.
Voi care-aveți acum prilejul s-aveți Cuvântul Sfânt la voi
hrăniți-vă cu-a Lui pășune, spălați-vă cu-al Lui șuvoi
și strângeți sfânta Lui sămânță de semănat și de hrănit
că vine vremea prea degrabă când El nu va mai fi găsit.
Ferice va fi-atunci de-acela ce-a strâns din Veșnicul Grânar
dar vai va fi în veci de-acela ce-a risipit acest sfânt dar!