Păşune dulce e Cuvântul
Traian Dorz - Pășunile Dulci
Păşune dulce e Cuvântul lui Dumnezeu Cel Sfânt în veac
şi hrană bună şi aleasă cu ierburi - pentru orice leac
cu dulci izvoare de odihnă,
cu loc plăcut şi răcoros
la orice oaie şi oiţă şi mieluşel al lui Hristos.
Ferice-n veci de orişicine doreşte după-acest Cuvânt
el nu va duce nici o lipsă de nici un bine pe pământ.
Izvor de Apă Vie este Cuvântul Domnului Hristos
din El curg neîncetat şuvoaie udând pământul secetos
şi fac să înverzească lanuri, grădini cu vii cu rod ceresc
pe tot pământul ce doreşte acest belşug Dumnezeiesc.
Ferice-n veci de orişicine s-adapă din acest izvor
el va aduce-n veşnicie, belşug de rod mântuitor.
Hambar cu grâu de cea mai bună sămânţă e Cuvântul Sfânt
din El se seamănă pe lotul şi-ntinsu-ntregului pământ
din El mereu îşi umplu sacii cei care seamănă plângând
ca să se poată-ntoarce-odată să-şi strângă snopii grei cântând.
Din El se-mbogăţesc cei care ştiu strânge-n vremile de har
spre a putea să-şi ţină viaţa în vremi de foamete şi-amar.
Gustaţi păşunile alese ale Cuvântului Divin
voi toţi cei ce răbdaţi de foame pe-al lumii gol pământ străin
veniţi hrăniţi-vă din ele voi cei ce rătăciţi sărmani
şi nu găsiţi nimic de hrană pe unde pribegiţi de ani.
Ferice-n veci de orişicine aflând aceste dulci păşuni
îşi umple sufletul cu hrana acestei dulci înţelepciuni.
Voi cei însetaţi de Pace, de Adevăr şi de Frumos
veniţi şi v-adăpaţi din Apa cea Vie care-o dă Hristos
cei ce tânjiţi după Iubire, după Lumină, după Har
veniţi - Iubirea n-are margini, veniţi - Cântării nu-i hotar!
Ferice-n veci de cel ce vine şi se adapă ne-ncetat
el creşte ca un pom cu roade şi-n veci e binecuvântat.
Voi care-aveţi acum prilejul s-aveţi Cuvântul Sfânt la voi
hrăniţi-vă cu-a Lui păşune, spălaţi-vă cu-al Lui şuvoi
şi strângeţi sfânta Lui sămânţă de semănat şi de hrănit
că vine vremea prea degrabă când El nu va mai fi găsit.
Ferice va fi-atunci de-acela ce-a strâns din Veşnicul Grânar
dar vai va fi în veci de-acela ce-a risipit acest sfânt dar!