Patima băuturii și beției

se poate birui numai cu puterea Evangheliei

Am arătat până aici relele și răutățile pe care le face băutura. Sunt nenumărate aceste rele. Noi am arătat numai câteva din ele. S-ar putea scrie cărți întregi.

În cele ce urmează, vom arăta acum, mai pe larg, cum se poate birui această patimă diavolească. Bețivul este un îndrăcit, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur; este stăpânit de un duh rău, de care poate scăpa, numai cu putere de sus, de la Dumnezeu. De aceea, combaterea beției numai în direcția aceasta se poate face cu succes.

Patima beției s-a combătut și se combate mereu și în țara noastră. Contra ei vorbesc medici, profesori, conferințe, cărți etc. Însă patima stă tot în picioare. De ce? Pentru că pătimașul nu e dus în singurul loc unde poate scăpa de patima beției: la picioarele Crucii lui Iisus cel Răstignit. De patima beției, omul poate scăpa numai cu darul și ajutorul Celui care a venit în lume să nimicească lucrurile diavolului (1 In 3, 8) și să ne scape de bântuielile lui.

În direcția aceasta am început noi combaterea alcoolului cu mișcarea Oastea Domnului, înfiripată cu inspirație de sus, de la Dumnezeu. Iar roadele acestei combateri evanghelice s-au și arătat. În decurs de câțiva ani, zeci de mii de suflete au scăpat din ghearele beției și azi Îl slăvesc pe Izbăvitorul și Mântuitorul nostru cel scump.

În paginile ce urmează vom arăta, deci, ce poate face Evanghelia în combaterea alcoolului și ce a putut face Oastea Domnului cu această putere de sus.

Beția este un lanț pe care...

numai Jertfa Crucii îl poate frânge

Patimile cele rele sunt lucrul diavolului. Sunt un fel de legături cu care diavolul îl leagă pe om încetul cu încetul și pe nesimțite. Începe diavolul cu o ață subțire, cu primul pahar de băutură, și tot îngroașă ața până face din ea ștreang și lanț. Tot îngroașă ața până ce îl prinde pe om în lanțul beției. Vrei să te lași de beție, dar nu mai poți. Ești legat cu lanțul (cum se vede în chip).

Așa sunt și celelalte patimi: desfrânarea, mânia, zgârcenia etc., toate patimile sunt la fel de rele:

sunt niște lanțuri grele și cumplite. Noi ne ocupăm mai mult cu beția, pentru că asta le întrece pe toate.

Ah, ce rob cumplit este bețivul! Paharul de băutură este mic, dar el este o temniță grozavă pentru atâția și atâția păcătoși. Țărani și muncitori, cărturari și plugari, învățați și neînvățați stau ferecați în „această ticăloasă și rușinoasă robie” (cum se vede în chipul de mai sus). Pătimașul este un rob al diavolului... Viața lui este o robie și o ticăloșie rușinoasă.

Unii stau o viață întreagă în această robie. Alții caută să scape de ea. Se aud hotărâri: „Mă las de băutură, mă las de fumat”. Dar, vai, astfel de hotărâri, de regulă, se gată cu cuvintele: „Am cercat, dar nu pot”.

Un lucru trebuie să știe oamenii. Patimile cele grele sunt lucrul diavolului și puterea diavolului. Ele pot fi biruite numai cu puterea Domnului, pentru că Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit în lume anume „să nimicească puterea diavolului” (1 In 3, 8). El i-a dezlegat pe cei chinuiți de duhuri rele. El singur îi poate dezlega și pe cei legați de patimile cele rele. De patimile cele rele poate scăpa omul numai cu ajutorul Mântuitorului.