Patru scânduri...
Traian Dorz - Cântări Uitate
Patru scânduri, - pat de gânduri
și sfârșit la câte dor,
voi sunteți întreg avutul
ce-l mai duc acei ce mor.
Câte doruri nepătrunse
duce-un om din loc în loc,
și-ntre voi se strâng ascunse
pentru cer, sau pentru foc.
Câte lacrimi neoprite
plâng doi ochi pe-acest pământ
voi le strângeți liniștite
și le-nchideți în mormânt.
Patru scânduri, - gol de gânduri
leagăn celor ce se duc,
ce curând în urma voastră
lacrimile se usuc.
Numai unde duceți duhul
celui care-i pus în voi
au să curgă-n veci pe rugul
arderilor de Apoi.
Sau vor fi străluminate
de cereștile luciri
ale unei minunate
și eterne fericiri...
Patru scânduri, - ceas de gânduri
chip cu unic înțeles,
loc din care - fiecare
ne primim ce ne-am ales.
Ce cutremur s-ar cuvine
să cuprindă orice gând
și ce drum să ia oricine
chiar de lângă voi plecând...
O viață niciodată
sigură, să nu-ți socoți
însă moartea totdeauna
pot să și-o aștepte toți...