Patru scânduri...
Traian Dorz - Cântări Uitate
Patru scânduri, - pat de gânduri
şi sfârşit la câte dor,
voi sunteţi întreg avutul
ce-l mai duc acei ce mor.
Câte doruri nepătrunse
duce-un om din loc în loc,
şi-ntre voi se strâng ascunse
pentru cer, sau pentru foc.
Câte lacrimi neoprite
plâng doi ochi pe-acest pământ
voi le strângeţi liniştite
şi le-nchideţi în mormânt.
Patru scânduri, - gol de gânduri
leagăn celor ce se duc,
ce curând în urma voastră
lacrimile se usuc.
Numai unde duceţi duhul
celui care-i pus în voi
au să curgă-n veci pe rugul
arderilor de Apoi.
Sau vor fi străluminate
de cereştile luciri
ale unei minunate
şi eterne fericiri...
Patru scânduri, - ceas de gânduri
chip cu unic înţeles,
loc din care - fiecare
ne primim ce ne-am ales.
Ce cutremur s-ar cuvine
să cuprindă orice gând
şi ce drum să ia oricine
chiar de lângă voi plecând...
O viaţă niciodată
sigură, să nu-ţi socoţi
însă moartea totdeauna
pot să şi-o aştepte toţi...