Pe malul unei ape
Traian Dorz - Cântările Eterne
Pe malul unei ape îmi pare că am stat
la marginea vieții ce mi-a trecut prin față
cu trecerea ei câte speranțe-a spulberat
și umbrele acestea cum le-am crezut viață.
Câte-am văzut prin lume și câte le-am respins
privind plăcerea dulce cu plata cea amară
cel ce-nvingea prin ură era cel mai învins
când nu-i lumina-n suflet zadarnic e-n afară.
Prea mulți lovesc cu pietre în cei ce i-au hrănit
prea mulți plătesc cu palme primita mângâiere
dar crinul crin rămâne oricât ar fi zdrobit
și-omida tot omidă oricâtă cinste are.
Câți am văzut odată nălțați de-un val și-un vânt
și-ndată dup-aceea cum i-a-nghițit osânda
ce grabnic se ridică, - tot grabnic e și-nfrânt
ci numai a iubirii e veșnică izbânda.
Pe malu-acestei ape mai stau puțin și-acum
și mulțumesc Luminii ce mi le-arată mie
să-nvăț că toată slava lumească-i numai fum
doar Slava ce-o promite Hristos e pe vecie!