Pe malul unei ape
Traian Dorz - Cântările Eterne
Pe malul unei ape îmi pare că am stat
la marginea vieţii ce mi-a trecut prin faţă
cu trecerea ei câte speranţe-a spulberat
şi umbrele acestea cum le-am crezut viaţă.
Câte-am văzut prin lume şi câte le-am respins
privind plăcerea dulce cu plata cea amară
cel ce-nvingea prin ură era cel mai învins
când nu-i lumina-n suflet zadarnic e-n afară.
Prea mulţi lovesc cu pietre în cei ce i-au hrănit
prea mulţi plătesc cu palme primita mângâiere
dar crinul crin rămâne oricât ar fi zdrobit
şi-omida tot omidă oricâtă cinste are.
Câţi am văzut odată nălţaţi de-un val şi-un vânt
şi-ndată dup-aceea cum i-a-nghiţit osânda
ce grabnic se ridică, - tot grabnic e şi-nfrânt
ci numai a iubirii e veşnică izbânda.
Pe malu-acestei ape mai stau puţin şi-acum
şi mulţumesc Luminii ce mi le-arată mie
să-nvăţ că toată slava lumească-i numai fum
doar Slava ce-o promite Hristos e pe vecie!