Pe patul morţii mele
Traian Dorz - Cântări Luptătoare
Pe patul morţii mele voi spune tot aşa:
uniţi, păstraţi iubirea, nimica nu-i ca ea!
- nu-ngăduiţi credinţe şi-nvăţături ce vin
s-aducă-n adunare şi-n suflete dezbin,
nu mai primiţi în casă şi nici un loc nu daţi
la cei ce fac lucrare, străină printre fraţi
ca de tâlhari ce umblă cu gândul de omor
aşa feriţi Lucrarea de ei şi toţi ai lor.
Priviţi ce fac acolo pe unde au intrat
de dezbinări, ce jale şi prăpăd au lăsat
între acei ce-odată erau cu duh unit,
- şi veţi vedea mai bine ce duh i-a-nsufleţit.
Cuvântul lor cel dulce şi bine-l potrivesc
să pară adevărul cel mai înalt ceresc
ce dragoste curată, ce râvnă, ce zâmbiri
ce nemaiauzite şi-adânci descoperiri
de stai s-asculţi, îţi pare că noi lumini ţi-apar
curând le cazi în curse prin adevărul clar!
Apoi uşor te lepezi de tot ce pân-acum
fusese părtăşie cu fraţii tăi de drum
şi-ncepi să calci cu ură satanic de-ndrăzneţ
pe tot ce-aveai nainte mai scump şi mai de preţ,
batjocoreşti Lucrarea în care-ai cunoscut
pe Domnul şi lumina şi harul la-nceput
trecând peste-ascultarea de-al Domnului Cuvânt
te lepezi de credinţă şi uiţi de legământ
înlocuind aceste Dumnezeieşti comori
cu-o spumă-nşelătoare, minţit de-amăgitori.
- Cum crezi, călcând porunca ce-aveai ca să rămâi
statornic pân-la moarte credinţei cei dintâi, -
că poţi schimba Cuvântul lui Dumnezeu Cel Sfânt
călcând peste Lucrare, uitând de legământ
- şi să mai scapi acuma şi-n veacul viitor
de-osânda şi de focul în veci mistuitor?
Botezul şi credinţa sunt unice pe veci
cum crezi că peste-acestea poţi, nelovit, să treci?
cum crezi, sucind Cuvântul (să-ţi aperi ce-ai făcut)
că n-ai să fii odată pe veci de veci bătut?
O, noul crez va ţine atâta până iar
vicleanu-ţi va trimite un alt duh mai tâlhar
şi-n altă amăgire vei fi făcut să treci
şi-apoi în alta iarăşi -
ca să te pierzi pe veci!...
Aşa lucrează felul vrăjmaş când îl primeşti
când stai s-asculţi la vorbe şi nu la duh priveşti!
- Cum vrei să spună hoţul că-i hoţ şi nu-i cinstit,
de-ar spune el că-nşeală, de cine-ar fi primit?
- Cu vorbă dulce însă şi glas amăgitor
el ştie că-l învinge pe lesne-crezător
pe cel purtat întruna de orice-nvăţături
fiindcă stă s-asculte viclenele lor guri.
... O, cum să spun mai tare să mă-nţeleagă toţi
păcatul şi minciuna şi lauda că sunt hoţi
vicleni vorbesc de pace şi dragoste, dar vin
s-aducă-n adunare şi-n suflete dezbin.
Nu-i credeţi când vă-ncântă cu biblice vorbiri
că-n gând li-e interesul şi-n suflet uneltiri,
pe urma lor ruină şi prăpăd vor lăsa
oriunde-nvăţătura şi duhu-şi vor purta.
Oricine le va spune vreodată bun venit
părtaş cu ei se face,
la fel va fi-osândit!
Voi fraţii mei, feriţi-i, căci oriunde-au intrat
durere, dezbinare şi prăpăd au lăsat,
nici nu le pasă preţul durerii care-o fac
cu-o lacomă trufie îşi caută bunul plac.
Feriţi-vă de dânşii de-a pururi fraţii mei,
nimic, nici rău, nici bine, să nu aveţi cu ei,
uniţi, păstraţi Iubirea, că nu-s comori ca ea
- pe patul morţii mele voi spune tot aşa!
Păziţi-vă de câinii aceia, păziţi-vă de lucrătorii aceia răi, păziţi-vă de scrijelaţii aceia.