Pe uliţele lumii
Traian Dorz - Cântări Noi
Pe uliţele lumii am mers destul şi eu
mă apăsa păcatul din ce în ce mai greu
picioarele zdrobite şi-mpinse mi s-au ros
de mi-a ajuns noroiul la carne şi la os.
Mi s-a uscat de sete tot cerul gurii-amar
am flămânzit cu porcii
şi-am pribegit hoinar,
- dar undeva în suflet o stea-mi mai strălucea
şi S-a-ndurat Lumina să-ncep să merg spre Ea.
Şi Steaua Luminoasă cărarea mi-a condus
spre ceasul şi spre locul unde-aştepta Isus
şi-n marea prăbuşire care-a urmat arzând,
mi s-a născut iubirea ca mugurii plăpând!
O, pentru câte haruri mi-ai dăruit de-atunci
Ţi-aş da atâtea imnuri cât fir de iarbă-n lunci,
Ţi-aş da atâtea lacrimi câţi stropi pe-un cer senin,
dar numai doi ochi Doamne
şi doi genunchi Ţi-nchin!