Peste-al anilor hotar
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Peste-al anilor hotar
răsar zorii noi răsar
peste ei spre vârful lor
fac drum lung cu lungu-mi dor,
drum cu crini împodobit
pentru Domnul meu Iubit,
drum cu lacrimi lung și drept
că de ani și ani L-aștept,
drum de sfinte așteptări,
drum de rodnice-ascultări,
drum de cântec și dorinți
pentru pașii Lui ce sfinți...
Arde-mi soarele de-amiaz
lacrimile pe obraz
uscă-mi vânt de răsărit
graiul stins și chinuit.
Urme-nsângerate las
prafului la orice pas,
jar mi-e inima din piept
dar aștept, aștept, aștept...
Noapte lungă s-a lăsat
peste-ntins și peste lat
peste duh și peste gând
nici o rază luminând...
Numai mâinile se-ntind
după zări ce nu cuprind
numai ochii se deschid
către Dincolo de zid.
Bate ceasu-nfiorat
miezul nopții-ntârziat
ah - și nici n-am tresărit
Slava când m-a-nvăluit.
Și-ndelungii ani de jar
azi mai scurți de-o clipă-mi par,
ne-nțelegem gând cu gând:
Doamne, ai venit curând!