Foto Traian Dorz

Petru s-a întristat

Traian Dorz - Hristos - Slava noastră

A treia oară i-a zis Isus: Simone fiul lui Iona, Mă iubești? Petru s-a întristat că-I zisese a treia oară: Mă iubești? Și I-a răspuns: Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc. Isus i-a zis: Paște oile Mele!
S-a mai spus că în Lucrarea Domnului sufletele sunt mereu în cele trei stări: începători, crescuți și înaintați. Ucenici, lucrători și meșteri. Copii, maturi și bătrâni.
Un adevărat îndrumător duhovnicesc, trebuie să fi trecut prin fiecare din aceste trei stări, să le cunoască și să le înțeleagă, așa cum un păstor adevărat își cunoaște turma sa, cu vârsta și puterea fiecărei oi, în parte.
El cunoaște nu numai folosul pe care îl capătă de la fiecare miel sau oaie, ci mai ales datoria pe care o are el față de fiecare, după trebuințele sale.
De aceea lucrarea de păstorire va trebui neapărat să cuprindă preocupări deosebite pentru fiecare categorie de suflete.
Dând hrană pentru oi, nu trebuie uitate niciodată oițele ori mielușeii.
Lucrând pentru frați, nu trebuie să uităm surorile ori copiii.
Ocupându-ne de cei înaintați, nu trebuie să uităm pe cei mijlocii ori pe cei începători.
Vorbind pentru ascultătorii cunoscători să nu-i uităm niciodată pe ascultătorii cei mai puțin pregătiți, sau mai ales pe cei neștiutori.
Slujind celor ce au venit la ceasul dintâi să nu-i uităm nici pe cei veniți la un ceas mai târziu - și mai ales pe cei veniți în ceasul cel mai din urmă. Mântuitorul așa a făcut. Biblia așa face și așa suntem datori să facem și noi.
Scopul Domnului Dumnezeu este ca nimeni să nu piară ci toți să fie mântuiți (Ioan 3, 16).
Scopul Domnului Isus este ca nimic să nu se piardă (Ioan 6, 12).
Scopul Duhului Sfânt este ca hrana să fie îndestulătoare și potrivită pentru fiecare, pentru ca nimeni să nu se întoarcă de la pășunea Evangheliei, flămând. Sau de la izvoarele Cuvântului Sfânt însetat (Isaia 55, 1).
Scumpi vestitori ai Evangheliei! Să știți că oriunde mărturisiți voi Cuvântul Sfânt, sunt aceste trei feluri de ascultători.
Nu uitați aceasta niciodată. Și aveți grijă neîncetat să vă țineți porunca Domnului Isus, Marele Păstor al oilor. Luați aminte la sfatul înțelept al sfântului apostol Petru care a înțeles atât de bine gândul Celui care îi poruncea: Dacă Mă iubești, paște mielușeii, oițele și oile Mele!
Luați seama de orice dată la cele scrise de el în 1 Petru 5, 1-4.
Sfătuiesc pe cei ce sunt îndrumători dintre voi, eu care sunt un păstor ca și ei un martor al Patimilor lui Hristos și părtaș al Slavei care îi va fi descoperită.
Să păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră nu de silă ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu. Nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine. Nu ca și cum ați fi niște stăpâni peste cei care v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilda turmei.
Și când Se va arăta Păstorul Cel Mare, veți căpăta cununa care nu se poate veșteji a Slavei.
Și nu uitați nici rugămintea sfântului Pavel care scrie:
... Domnul nostru Isus, Marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârșiți în orice lucru bun ca să faceți voia Lui și să lucreze în noi ceea ce Îi este plăcut (Evrei 13, 20-21).
Întocmiți-vă vorbirea în așa fel ca s-o înțeleagă toți și să se hrănească toți.
Împărțiți-vă timpul să vă ocupați de toți.
Faceți-vă lucrarea în așa fel ca să-i cuprindeți pe toți. De fiecare dată să se aleagă fiecare cu o hrană. Nimeni să nu plece flămând.
Nu te întrista niciodată când ți se repetă o datorie pe care o ai, chiar dacă o știai bine de mai înainte.
Marile îndatoriri, avem nevoie să ni se tot repete mereu, pentru că totdeauna obișnuința cu ele ne pune în primejdie de a le nesocoti sau de a le scădea însemnătatea.
Înaintea oricărui lucru pe care ești pus să-l faci pentru Hristos, întreabă-te repetat: Îl iubesc eu cu adevărat pe Isus? Mă îndeamnă oare pe mine în acest lucru cu adevărat numai iubirea lui Isus, - sau altceva? Fac eu aceasta oare pentru o adevărată dragoste a lui Hristos, - sau o fac pentru altceva?
Iar dacă tu însuți nu-ți pui niciodată această întrebare, nu te întrista când ți-o pun alții!
Pentru că, de fiecare dată, este nevoie de iubire.
Fără ea nici un cuvânt nu va sătura. Nici un dar nu va încălzi.
Nici un îndemn nu va aduce rod.
A paște turma Domnului nu înseamnă numai a-i ține predici pline de conținut duhovnicesc potrivite fiecărei categorii de ascultători pentru ca să se întoarcă de la masa și casa Domnului, îndestulat fiecare din cei care au venit să asculte, de la voi, Evanghelia vieții și mântuirii.
Nu înseamnă numai să se dea pildă turmei, în vorbire, în blândețe, în înfrânare, în răbdare, în dragoste.
Nu înseamnă numai a face totul ca întreagă turma să crească, să se înfrumusețeze și să sporească,
ci a păstori turma Domnului mai înseamnă și apărarea acestei turme de toate primejdiile care o pândesc. Căci în zadar o înmulțești, dacă atunci când vine lupul, când vine rătăcirea, când vine boala, - nu-ți pasă de ea și o lași în voia soartei (Ioan 10, 12-13). Așa face numai un năimit, numai un căutător de câștig mârșav, numai un tiran nepăsător de turma încredințată lui.
Unui astfel de păstor, ce altă plată să i se dea în Ziua Judecății, decât a ispravnicului găsit necredincios în locul și în lucrul încredințat lui? (Matei 24, 49-51).
Frații mei, noi să nu fim așa. Ci dacă harul Domnului nostru Isus Hristos S-a îndurat de noi și dacă am fost socotiți vrednici de o însărcinare sfântă, nu numai să fim niște uniți colaboratori cu Dumnezeu, în Lucrarea Evangheliei, dar și niște curajoși și treji apărători ai Adevărului și ai sufletelor, pe care El le-a câștigat și le-a sfințit cu Scump Sângele Său. Să-i apărăm de vulpi și lupi, de lei și de urși, căci acest fel de fiare mereu vor da târcoale și uneori se vor vârî, sărind peste gard, în turma Domnului între oile Lui, date în grija noastră.
Slavă veșnică Ție Isuse Doamne, Răscumpărătorul turmei veșnice și Moștenitorul veșnic al acestei avuții, pentru care Tatăl Ceresc a dat un preț atât de mare, pentru care Tu ai suferit atât de mult.
Te rugăm să duci până la sfârșit ceea ce ai început pentru noi și în Lucrarea Sa.
Te rugăm ai toată grija ca Lucrarea Evangheliei Tale să sporească în Mâinile Tale, adică prin lucrătorii Tăi.
Mai presus de toate Te rugăm dă acestor mâini prin care lucrezi Tu o atât de strânsă unitate încât nimeni și nimic să nu-i poată despărți.
Atunci împreună-lucrarea lor cu Tine, va grăbi și va sfârși totul, în chip fericit și binecuvântat.
Amin.
Articol 52 din 81
Folosește săgețile ← → pentru navigare