A treia oară i-a zis Isus: Simone fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat că-I zisese a treia oară: Mă iubeşti? Şi I-a răspuns: Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc. Isus i-a zis: Paşte oile Mele!
S-a mai spus că în Lucrarea Domnului sufletele sunt mereu în cele trei stări: începători, crescuţi şi înaintaţi. Ucenici, lucrători şi meşteri. Copii, maturi şi bătrâni.
Un adevărat îndrumător duhovnicesc, trebuie să fi trecut prin fiecare din aceste trei stări, să le cunoască şi să le înţeleagă, aşa cum un păstor adevărat îşi cunoaşte turma sa, cu vârsta şi puterea fiecărei oi, în parte.
El cunoaşte nu numai folosul pe care îl capătă de la fiecare miel sau oaie, ci mai ales datoria pe care o are el faţă de fiecare, după trebuinţele sale.
De aceea lucrarea de păstorire va trebui neapărat să cuprindă preocupări deosebite pentru fiecare categorie de suflete.
Dând hrană pentru oi, nu trebuie uitate niciodată oiţele ori mieluşeii.
Lucrând pentru fraţi, nu trebuie să uităm surorile ori copiii.
Ocupându-ne de cei înaintaţi, nu trebuie să uităm pe cei mijlocii ori pe cei începători.
Vorbind pentru ascultătorii cunoscători să nu-i uităm niciodată pe ascultătorii cei mai puţin pregătiţi, sau mai ales pe cei neştiutori.
Slujind celor ce au venit la ceasul dintâi să nu-i uităm nici pe cei veniţi la un ceas mai târziu - şi mai ales pe cei veniţi în ceasul cel mai din urmă. Mântuitorul aşa a făcut. Biblia aşa face şi aşa suntem datori să facem şi noi.
Scopul Duhului Sfânt este ca hrana să fie îndestulătoare şi potrivită pentru fiecare, pentru ca nimeni să nu se întoarcă de la păşunea Evangheliei, flămând. Sau de la izvoarele Cuvântului Sfânt însetat (Isaia 55, 1).
Scumpi vestitori ai Evangheliei! Să ştiţi că oriunde mărturisiţi voi Cuvântul Sfânt, sunt aceste trei feluri de ascultători.
Nu uitaţi aceasta niciodată. Şi aveţi grijă neîncetat să vă ţineţi porunca Domnului Isus, Marele Păstor al oilor. Luaţi aminte la sfatul înţelept al sfântului apostol Petru care a înţeles atât de bine gândul Celui care îi poruncea: Dacă Mă iubeşti, paşte mieluşeii, oiţele şi oile Mele!
Sfătuiesc pe cei ce sunt îndrumători dintre voi, eu care sunt un păstor ca şi ei un martor al Patimilor lui Hristos şi părtaş al Slavei care îi va fi descoperită.
Să păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră nu de silă ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu. Nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi fi nişte stăpâni peste cei care v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilda turmei.
Şi când Se va arăta Păstorul Cel Mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji a Slavei.
Şi nu uitaţi nici rugămintea sfântului Pavel care scrie:
... Domnul nostru Isus, Marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ceea ce Îi este plăcut (Evrei 13, 20-21).
Întocmiţi-vă vorbirea în aşa fel ca s-o înţeleagă toţi şi să se hrănească toţi.
Împărţiţi-vă timpul să vă ocupaţi de toţi.
Faceţi-vă lucrarea în aşa fel ca să-i cuprindeţi pe toţi. De fiecare dată să se aleagă fiecare cu o hrană. Nimeni să nu plece flămând.
Nu te întrista niciodată când ţi se repetă o datorie pe care o ai, chiar dacă o ştiai bine de mai înainte.
Marile îndatoriri, avem nevoie să ni se tot repete mereu, pentru că totdeauna obişnuinţa cu ele ne pune în primejdie de a le nesocoti sau de a le scădea însemnătatea.
Înaintea oricărui lucru pe care eşti pus să-l faci pentru Hristos, întreabă-te repetat: Îl iubesc eu cu adevărat pe Isus? Mă îndeamnă oare pe mine în acest lucru cu adevărat numai iubirea lui Isus, - sau altceva? Fac eu aceasta oare pentru o adevărată dragoste a lui Hristos, - sau o fac pentru altceva?
Iar dacă tu însuţi nu-ţi pui niciodată această întrebare, nu te întrista când ţi-o pun alţii!
Pentru că, de fiecare dată, este nevoie de iubire.
Fără ea nici un cuvânt nu va sătura. Nici un dar nu va încălzi.
Nici un îndemn nu va aduce rod.
A paşte turma Domnului nu înseamnă numai a-i ţine predici pline de conţinut duhovnicesc potrivite fiecărei categorii de ascultători pentru ca să se întoarcă de la masa şi casa Domnului, îndestulat fiecare din cei care au venit să asculte, de la voi, Evanghelia vieţii şi mântuirii.
Nu înseamnă numai să se dea pildă turmei, în vorbire, în blândeţe, în înfrânare, în răbdare, în dragoste.
Nu înseamnă numai a face totul ca întreagă turma să crească, să se înfrumuseţeze şi să sporească,
ci a păstori turma Domnului mai înseamnă şi apărarea acestei turme de toate primejdiile care o pândesc. Căci în zadar o înmulţeşti, dacă atunci când vine lupul, când vine rătăcirea, când vine boala, - nu-ţi pasă de ea şi o laşi în voia soartei (Ioan 10, 12-13). Aşa face numai un năimit, numai un căutător de câştig mârşav, numai un tiran nepăsător de turma încredinţată lui.
Unui astfel de păstor, ce altă plată să i se dea în Ziua Judecăţii, decât a ispravnicului găsit necredincios în locul şi în lucrul încredinţat lui? (Matei 24, 49-51).
Fraţii mei, noi să nu fim aşa. Ci dacă harul Domnului nostru Isus Hristos S-a îndurat de noi şi dacă am fost socotiţi vrednici de o însărcinare sfântă, nu numai să fim nişte uniţi colaboratori cu Dumnezeu, în Lucrarea Evangheliei, dar şi nişte curajoşi şi treji apărători ai Adevărului şi ai sufletelor, pe care El le-a câştigat şi le-a sfinţit cu Scump Sângele Său. Să-i apărăm de vulpi şi lupi, de lei şi de urşi, căci acest fel de fiare mereu vor da târcoale şi uneori se vor vârî, sărind peste gard, în turma Domnului între oile Lui, date în grija noastră.
Slavă veşnică Ţie Isuse Doamne, Răscumpărătorul turmei veşnice şi Moştenitorul veşnic al acestei avuţii, pentru care Tatăl Ceresc a dat un preţ atât de mare, pentru care Tu ai suferit atât de mult.
Te rugăm să duci până la sfârşit ceea ce ai început pentru noi şi în Lucrarea Sa.
Te rugăm ai toată grija ca Lucrarea Evangheliei Tale să sporească în Mâinile Tale, adică prin lucrătorii Tăi.
Mai presus de toate Te rugăm dă acestor mâini prin care lucrezi Tu o atât de strânsă unitate încât nimeni şi nimic să nu-i poată despărţi.
Atunci împreună-lucrarea lor cu Tine, va grăbi şi va sfârşi totul, în chip fericit şi binecuvântat.
Amin.