Plânge datornicul
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Rugăciunea mea Stăpâne
în târziul miez de noapte
către Tine se ridică,
plânsă-n lacrime şi-n şoapte.
Pleacă-Ţi milostiv urechea
şi suspinul meu ascultă:
- nu mai pot plăti Stăpâne
datoria mea cea multă.
Apăsat de-ai ei povară,
rugăciunea mi se curmă
mai îngăduie-mă Doamne
şi plăti-voi tot pe urmă.
De pe Crucea Ta Isuse
glasul Tău coboară-n vale:
fiule, iertată-i toată
datoria vinei tale...
O, Tu mi-ai iertat Isuse
datoria mea cea mare
când pe Golgota, viaţa
Tu Ţi-ai dat răscumpărare.
Peste toată datoria
sufletului care plânge
Tu ai scris atunci: Iertare
cu sudoare şi cu sânge.
Însă sluga păcătoasă
care plânge-acuma fierbinte
chiar şi după-aceasta Doamne,
a păcătuit - nainte.
Tu iertaşi pe-al Tău datornic
milă când veni să-Ţi ceie
el pe-al său de gât îl strânse
cel din urmă ban să-i deie!
Te-nduraşi când el venit-a
îndurarea Ta s-o ceară
dar el sfâşie pe altul,
fără milă ca o fiară.
- Eu am fost acel datornic
care plânge-acum fierbinte
şi-aşternutul meu cu lacrimi
de căinţă-i ud Părinte.
O, Te rog pentru-ndurarea
şi iubirea Ta cea mare
scrie şi pentru această
datorie grea: Iertare!