Plângea tâlharul
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Doamne Tu Izvorul Vieţii, Tu Ocean de mângâiere
Fiul Veşnic al Luminii care lumea o conduce
cum de Te supui la oameni,
ca un miel fără putere
şi-n atât de grea durere
răstignit Te laşi pe Cruce?
O, de ce n-aduci din ceruri legiunile de îngeri
şi-astăzi când Te scuipă astfel
farisei şi cărturarii
cu-o lovire să prefacă râsetele lor în plângeri,
de ce Doamne taci şi sângeri
pus pe Cruce ca tâlharii?
O, da ştiu Isuse Doamne
Te-am văzut şi eu odată
colo jos pe ţărmul mării
când spuneai poveţe multe,
însă inima-mi stricată de păcate subjugată
de atuncea niciodată
nu mai stete să Te-asculte!
Te-asculta atunci mulţimea fericită şi-nsetată
când Tu le spuneai, ţin minte:
răul să-l plătiţi cu bine
şi cu dragoste să-ntoarceţi
ura cea mai ne-mpăcată
căci a voastră mare plată
este-n viaţa care vine.
Ştiu că Tu eşti Domnul Păcii,
eu sunt fiul învrăjbirii,
Tu al dragostei Părinte
iară eu copilul urii,
eu cel ucigaş şi lacom, îmi iau plata făptuirii
- dar Tu Regele Iubirii
cum să fii la fel cu furii?
Doamne, eu sunt un nemernic,
ucigaş şi fiară, care
am făcut în lumea asta sute de vieţi să moară!
crucea asta pentru mine
e o cinste mult prea mare
iar aceste munci amare,
o pedeapsă prea uşoară!
Mâna asta ce pe cruce tremură acuma-n cuie
omorâtu-şi-a părinţii
şi-a prădat în nopţi de toamne,
eu am îndemnat mulţimea
sus, pe Cruce, să Te puie -
nu e cât e lumea, nu e
păcătos ca mine, Doamne.
Şi eu am dorit ca lumea să Te chinuie-n durere
şi mă bucuram când Crucea
începeau să-Ţi pregătească
sau Te-nsângera cununa...
sau Ţi-au dat oţet şi fiere
când stăteai fără putere
sau lăsai să Te lovească!...
Te-am hulit şi eu, alături
cu-acest biet din partea stângă,
Te-am scuipat cu fariseii
şi cu cei fără credinţă!
Vai... dar vine chinul morţii
bietul suflet să mi-l stângă, -
fă ca ochii mei să-mi plângă
plâns fierbinte de căinţă!
Doamne, orbilor lumină le-ai dat,
muţilor cuvinte,
milă celui singuratic, pace inimii străine,
cu puterea Ta-nviat-ai morţii, Doamne,
din morminte
- milostiv şi bun Părinte
fie-Ţi milă şi de mine!
Lacrimi nu mai am...
mi-e sete, mi-s puterile apuse
Doamne, cred că Tu eşti Fiul Celui Sfânt
din veşnicie,
iartă-mi grelele păcate ce Ţi-au fost aicea spuse
şi primeşte-mă Isuse
în a Ta Împărăţie!...