Pomul cel plin de roadă

Și iarăşi vă zic vouă, iubiţilor ostaşi, prigoane şi necazuri multe veţi avea în vestirea mântuirii. Voi însă pe toate trebuie să le răbdaţi şi să le suferiţi.

Gândiţi-vă la pomul cel încărcat cu poame, din marginea drumului. Toţi dau în el cu pietre şi zburături (în cel fără rod nu dă nimeni). Dar pomul nu se plânge. Celor ce aruncă în el cu pietre, el le dă poame dulci şi plăcute.

Ca un răspuns la batjocurile şi prigoanele oamenilor, noi să le dăm să guste din rodul iubirii noastre. Rugaţi-vă pentru mântuirea celor ce vă batjocoresc (Matei 5, 14).

Un ostaş adevărat e acela care ştie suferi. Ştiţi pe cine urăşte mai mult diavolul? Pe omul care vrea să sufere. Pe omul care ştie să sufere. Mântuitorul nu ne lasă singuri în vreme de suferinţă. Darul şi puterea lui Dumnezeu se arată tocmai pe vreme de încercare, de suferinţe şi prigoane. În acest înţeles zicea ap. Pavel: Am plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în prigoane, în strâmtorări pentru Hristos, căci când sunt slab, atunci sunt tare... în slăbiciunile mele se adevereşte puterea lui Hristos (1 Cor. 12, 9-10). Suferinţa pentru Hristos dă celor credincioşi o plăcere, o bucurie, o mulţumire sufletească. Despre creştinii cei dintâi zice într-un loc Scriptura că după o bătaie de nuiele au plecat bucurându-se că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Domnului Isus Hristos (Fap. Ap. 5, 40-41).

Biruinţa e a celui ce ştie lupta şi suferi. Cel ce va răbda până la sfârşit, se va mântui.