Pomul cel plin de roadă

Și iarăși vă zic vouă, iubiților ostași, prigoane și necazuri multe veți avea în vestirea mântuirii. Voi însă pe toate trebuie să le răbdați și să le suferiți.

Gândiți-vă la pomul cel încărcat cu poame, din marginea drumului. Toți dau în el cu pietre și zburături (în cel fără rod nu dă nimeni). Dar pomul nu se plânge. Celor ce aruncă în el cu pietre, el le dă poame dulci și plăcute.

Ca un răspuns la batjocurile și prigoanele oamenilor, noi să le dăm să guste din rodul iubirii noastre. Rugați-vă pentru mântuirea celor ce vă batjocoresc (Matei 5, 14).

Un ostaș adevărat e acela care știe suferi. Știți pe cine urăște mai mult diavolul? Pe omul care vrea să sufere. Pe omul care știe să sufere. Mântuitorul nu ne lasă singuri în vreme de suferință. Darul și puterea lui Dumnezeu se arată tocmai pe vreme de încercare, de suferințe și prigoane. În acest înțeles zicea ap. Pavel: Am plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în prigoane, în strâmtorări pentru Hristos, căci când sunt slab, atunci sunt tare... în slăbiciunile mele se adeverește puterea lui Hristos (1 Cor. 12, 9-10). Suferința pentru Hristos dă celor credincioși o plăcere, o bucurie, o mulțumire sufletească. Despre creștinii cei dintâi zice într-un loc Scriptura că după o bătaie de nuiele au plecat bucurându-se că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Domnului Isus Hristos (Fap. Ap. 5, 40-41).

Biruința e a celui ce știe lupta și suferi. Cel ce va răbda până la sfârșit, se va mântui.