Porumbel cu aripi albe
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Porumbel cu aripi albe
ochiul meu te pierde
peste lume, peste țară
du-te și te-ntoarce iară
c-o crenguță verde.
- Ai plecat de-atâta vreme
peste nori de spume,
zarea e mereu pustie
oare nici o bucurie
nu-mi găsești tu-n lume?
Spune-mi vântule de ce sunt
căile deșarte,
s-a pierdut prin văi străine
ori nu-l lasă mâini haine
ori e-n ceas de moarte?
Sau privirea ce-l așteaptă
n-o să-l mai dezmierde?...
- n-o să vină niciodată
că n-a fost în lumea toată
o crenguță verde?...
- Dar tu ține-ți către ceruri
mâini neobosite
calde rugăciuni trimite-I
Domnului în veci iubitei
Țări făgăduite.
Și vei moșteni-n lumină
har ce nu se pierde
toată Țara Minunată
de-unde-ai așteptat odată
o crenguță verde.