Porumbel din stejarii...
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Porumbel... din stejarii depărtați
fără soț și frate
singur, singurel străbați
zări îndepărtate
arse și pustii și moarte zări îndepărtate.
Glas străin te prigonește
uli viclean te-alungă
iar din urmă dorul crește
calea-i tot mai lungă
zarea arde, dorul crește, calea-i tot mai lungă.
Arzi de sete-n gol de stepe
pieptu-i vâlvătaie
și noptarea grea începe
aripa să-ți taie
înnoptarea morții-ncepe aripa să-ți taie.
Nicăieri nu-i nici o frunză
nici o creangă verde
nici un suflet să pătrunză
dorul ce te pierde
cât de mare și fierbinte-i dorul ce te pierde.
Unde-i albul suflet oare
care te-nțelege
unde-i mâna iubitoare
rănile să-ți lege
mâna albă, mâna moale, rănile să-ți lege.
Cazi... dar sufletul tău suie
zâmbet alb spre soare
către Țara unde nu e
dor și depărtare
unde nu e despărțire, dor și depărtare.
Unde te așteaptă-n cale
veci de slăvi senine
Țara dorurilor tale
porumbel străine
dorul dorurilor tale, porumbel străine...