Primăvară, de ce plângi?
Traian Dorz - Cântările Roadelor
- Primăvară, de ce plângi
ramurile când le frângi
și când vii în loc de flori
cu ploi și cu ninsori
de ucizi cu ghimpi tirani
bieții mugurași orfani
și aduci cu ploi și vânt
norii grei pân-la pământ
cu tristețe de mormânt?
- Cum vrei oare să nu plâng
sufletul să nu mi-l frâng,
când prin codru mi-a trecut
vânt sălbatic și temut
brazii mi i-a dezbinat
culmile le-a clătinat,
râurile le-a secat
căile le-a astupat,
de-a rămas din tot ce-am strâns
jale și pustiu și plâns!
- Și cum spui să nu jelesc
când livezile tânjesc
pomii-s rupți și la pământ
mugurii uscați de vânt,
păsările duse stol
de mi-e cerul trist și gol.
Și mă doare când privesc
ce-am lăsat și ce găsesc
câte răni la orice pas
ce era... și ce-a rămas!