Primăvară, - şi în suflet
Traian Dorz - Cântări Uitate
Primăvară, - şi în suflet parcă simţi nespus de dulce
duhul Învierii Sfinte plutind peste văi şi lunce,
peste dealuri şi prin crânguri ea-şi trimite vestitorii,
inima din piept îţi saltă, cu nesaţ îi sorbi fiorii...
Ah, când primăvara vine şi îngheţul se topeşte,
toate-ncep o viaţă nouă, - câmpu-n flori se-mpodobeşte,
streşinile curg, şi ploaia, darul cerului preasfântul,
înverzeşte văi şi dealuri, făcând rai din tot pământul.
Când porneşte cald, zefirul dinspre Miazăzi s-adie,
parcă simţi şi vezi Natura cum tresare şi învie
florile răzbat prin frunza ce-a căzut în multe toamne,
- cât de mari şi minunate-s lucrurile Tale Doamne!
... Tot aşa e, fraţi şi prieteni, şi-n viaţa sufletească
Vântul Duhului când suflă, toate-ncep să se trezească,
inima-şi deschide poarta, - intră Domnul Biruinţei,
ochii plâng şi vezi cum curge, caldă, lacrima căinţei...
Sufletul tresare dornic de viaţa cea curată,
şi din ceruri ploaie dulce, pacea binecuvântată,
se revarsă pe ogorul curăţit de grea neghină,
iar seminţele iubirii tot mai mult prin rădăcină.
Nu-i condei să poată scrie, nici cuvânt nu e de spus
ce de bucurii ţi-aduce o viaţă cu Isus
nu ţi-e frică nici de viaţă, nici de moarte nu ţi-e teamă,
ajutoru-I nu-ntârzie, când credinţa ta Îl chemă.
Viaţa ta e-n Mâna care ţine cerul şi pământul,
care toate-n şase zile le-a făcut doar cu Cuvântul,
şi Şi-a dat pe Fiul Dulce ca păcatul să ni-l poarte, -
- pretutindeni fericire, - de e viaţă, de e moarte...