Primăvară - toată firea
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Primăvară...
- toată firea simte-adânc fiorul dulce
a vieţii ce renaşte şi putere nouă-aduce!
Inima-n adâncu-i simte tainic farmecul vieţii
bucurie renăscută din frumseţea tinereţii.
Iată primăvara vine! Gheaţa iarăşi se topeşte,
o viaţă nouă-ncepe, tot ce mişcă şi vorbeşte!
- Iată iar pădurea-i cântec,
câmpul flori
iar cerul, sfântul
lasă ploaia ce-nverzeşte veselind întreg pământul!
- Iată, iarăşi cald şi dulce vânt de miazăzi adie
zboară iarăşi rândunele şi-nfloresc cireşii-n vie,
ies iar florile prin frunza veştedă din alte toamne
- cât de mari şi minunate-s lucrurile Tale Doamne!
Ah, aşa e şi-n viaţa noastră cea duhovnicească:
vântul Duhului când suflă toate-ncep să se trezească
inima-şi deschide poarta pentru Domnul biruinţei
ochii plâng şi caldă curge sfântă lacrima căinţei.
Sufletul tresare dornic după viaţa cea curată
iar din ceruri plouă sfântă pacea binecuvântată
şi nu-i glas să poată spune cât e, cât de fericită
viaţa nouă,
viaţa sfântă,
viaţa Domnului jertfită!
În iubire te simţi una cu toţi oamenii de-odată
duhu-i numai bucurie
inima-i lumină toată
şi-atunci orişiunde-n lume ar vrea Domnul să te poarte
simţi că-i numai fericire
şi-n viaţă
şi în moarte.