Primiţi pe Domnul vostru!
Traian Dorz - Cântări Îndepărtate
O, vouă celor umili v-aduc o veste nouă
ce voi, împovăraţii, pân-azi n-aţi auzit:
Isus Hristos, prin Crucea şi Jertfa Lui şi vouă
iertare, mântuire şi har v-a dăruit!
Mulţimea de păcate atât de mari şi grele
cu care viaţa-ntreagă mereu v-aţi încărcat,
El le-a luat asupra-Şi, S-a-mpovărat cu ele
şi sus pe lemnul Crucii cu Sânge le-a spălat.
El din osânda morţii, din veşnica pieire
cu Jertfa Lui prin Cruce, scăparea v-a adus,
căci prin credinţa-ntrânsul viaţă, mântuire
şi pacea Lui cea dulce v-a dăruit de Sus.
Primiţi pe Domnul vostru!... cu lacrimi de iubire
şi inima şi casa deschideţi-I deplin,
căci unde intră Domnul, cereasca-I Strălucire
în casa jalei face un colţ de rai senin!
Primiţi pe Domnul vostru, voi cei ce-aţi tras cu trudă
şi fără vreo nădejde, amarele poveri -
şi-atunci în ochii voştri pe faţa voastră udă
va străluci lumina cereştii înfieri!
Primiţi pe Domnul vostru, voi cei ce-aţi stat departe
de masa veseliei, de praznicul curat,
primirea Lui, viaţa pe veci vă va desparte
de tot ce-i fărdelege, osândă şi păcat!
Primiţi pe Domnul vostru, căci numai Lui I-e milă
de voi, precum i-e milă păstorului de oi -
o, numai Lui de-a voastră osândă nu-I e silă
căci pân-la starea voastră El vine după voi!
Primiţi pe Domnul vostru, - o, câtă bucurie
ar trebui să umple al vostru suflet az’
când pân-la starea voastră doreşte El să vie
să facă-un veşnic cântec din veşnicul necaz.
Primiţi pe Domnul vostru!
e cea din urmă uşă,
e cea din urmă cale,
e cel din urmă har,
e cea din urmă clipă, - când şi aceasta-i dusă
vai, tot ce mai rămâne e deznădejde doar!
Primiţi pe Domnul vostru, e cea din urmă punte
întinsă peste-adâncul cel dintre Cer şi voi, -
când nu va mai fi-aceasta rămâne-un veşnic munte
de chin amar
sub care veţi geme-n veci apoi.