Prin liniștea albă
Traian Dorz - Cântările Eterne
Prin liniștea albă ca de nea-nsorită
laudă pe Domnul - inimă smerită
El dă curăția care strălucește
ce prin ger și flăcări rabdă și răzbește.
Prin tăcerea neagră a singurătății
laudă pe Domnul, - fiu al Bunătății
căci tot El e-Acela care te veghează
și prin orice noapte îți trimite-o rază.
Prin lumina dulce a cărării bune
laudă pe Domnul, - grai de rugăciune
căci El umple lumea frumuseții tale
blând cu revărsarea bunătății Sale.
Prin suirea aspră a Golgotei Sfinte
laudă pe Domnul - lacrimă fierbinte
căci nu este-n lume stare mai divină
decât când pe cruce sui pentru Lumină.
Vine-odată clipa mare ce te-nvață
lauda de Domnul - prin a jertfei ceață
și-apoi drumul slavei cu nălțări preasfinte
larg ți se deschide veșnic înainte.