Prin naşterea în lumea asta
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Prin naşterea în lumea asta noi am venit într-un exil
Tu ne-ai trimis pentru-o slujire - şi timpul rânduindu-ni-l.
Când slujba noastră şi când timpul cel hotărât - va fi-mplinit
noi, fericiţi, ne vom re-ntoarce la locul drag făgăduit.
Dar chiar şi-aici, ce dulci popasuri ne-ai rânduit din când în când
ce minunat ne-a fost tot drumul spre muntele slăvit urcând
de-am fi ştiut privi nainte cum ştim acum privi napoi
cu cât mai plin de bucurie şi-ncredere-ai fi mers cu noi!
Şi-acum când ceva ni se-ntâmplă şi trec prin noi nişte fiori
deşi nu ştim nimic nainte, stăm liniştiţi şi-ncrezători
va fi, sau nu va fi, - Tu Singur ştii numai ce ne-ai rânduit
la ce răscruce stăm! - şi totuşi pe pace ne-ai statornicit!
De câte ori am fost nainte la vreo răscruce ca acum
eram atât de plini de teamă şi ne feream de-acest greu drum
iar azi când asta, omeneşte, ar fi să fie şi mai grea
cu câtă linişte ne umpli fiinţa chiar privind la ea.
Nu-i oare chiar şi asta Doamne un semn Dumnezeiesc şi sfânt
că tot ce ni se-ntâmplă-i planul ce-l ai cu noi pe-acest pământ?
Şi chiar încrederea cea tare ce-ai pus-o-n noi în voia Ta
nu-i oare tocmai ea dovada că Tu eşti Cel ce vei lucra?
... O, fie voia Ta Părinte, noi fericiţi Te preamărim
şi-ngenuncheaţi smeriţi alături vrem liniştiţi să Ţi-o-mplinim
fă să privim numai spre Tine şi numai spre Cuvântul Tău
crezând mereu cu neclintire că-i bine tot ce pare rău.
Vrem să ne-ncredem mai puternic ca orişicând în Mâna Ta
că noi nici bănuim acuma ce Tu mai vrei a ne-arăta.
Când, Doamne, pân-acum cu nimeni n-ai mai lucrat aşa frumos
cum să nu credem noi că astăzi ne dai un har mai luminos?
Şi când trecutul tot ne este atât de plin cât îl vedem
cum n-ar fi mai degrab cu slavă tot viitorul ce-l avem?
... O,-ncredeţi-vă-n El puternic voi fraţii mei pe noul drum
că tot ce-a fost cu noi pân-astăzi - e pentru ce va-ncepe-acum!