Prin nașterea în lumea asta
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Prin nașterea în lumea asta noi am venit într-un exil
Tu ne-ai trimis pentru-o slujire - și timpul rânduindu-ni-l.
Când slujba noastră și când timpul cel hotărât - va fi-mplinit
noi, fericiți, ne vom re-ntoarce la locul drag făgăduit.
Dar chiar și-aici, ce dulci popasuri ne-ai rânduit din când în când
ce minunat ne-a fost tot drumul spre muntele slăvit urcând
de-am fi știut privi nainte cum știm acum privi napoi
cu cât mai plin de bucurie și-ncredere-ai fi mers cu noi!
Și-acum când ceva ni se-ntâmplă și trec prin noi niște fiori
deși nu știm nimic nainte, stăm liniștiți și-ncrezători
va fi, sau nu va fi, - Tu Singur știi numai ce ne-ai rânduit
la ce răscruce stăm! - și totuși pe pace ne-ai statornicit!
De câte ori am fost nainte la vreo răscruce ca acum
eram atât de plini de teamă și ne feream de-acest greu drum
iar azi când asta, omenește, ar fi să fie și mai grea
cu câtă liniște ne umpli ființa chiar privind la ea.
Nu-i oare chiar și asta Doamne un semn Dumnezeiesc și sfânt
că tot ce ni se-ntâmplă-i planul ce-l ai cu noi pe-acest pământ?
Și chiar încrederea cea tare ce-ai pus-o-n noi în voia Ta
nu-i oare tocmai ea dovada că Tu ești Cel ce vei lucra?
... O, fie voia Ta Părinte, noi fericiți Te preamărim
și-ngenuncheați smeriți alături vrem liniștiți să Ți-o-mplinim
fă să privim numai spre Tine și numai spre Cuvântul Tău
crezând mereu cu neclintire că-i bine tot ce pare rău.
Vrem să ne-ncredem mai puternic ca orișicând în Mâna Ta
că noi nici bănuim acuma ce Tu mai vrei a ne-arăta.
Când, Doamne, pân-acum cu nimeni n-ai mai lucrat așa frumos
cum să nu credem noi că astăzi ne dai un har mai luminos?
Și când trecutul tot ne este atât de plin cât îl vedem
cum n-ar fi mai degrab cu slavă tot viitorul ce-l avem?
... O,-ncredeți-vă-n El puternic voi frații mei pe noul drum
că tot ce-a fost cu noi pân-astăzi - e pentru ce va-ncepe-acum!