Prosopul
Traian Dorz - Cântările Roadelor
De-atâţia ani acelaşi, eşti rupt acum şi tras
de numai amintirea din tine-a mai rămas.
Din ce te rupe vremea şi văd cum te sfârşeşti
ca moartea unui prieten îndurerat îmi eşti.
- Mi-ngrop în tine faţa cu sufletul pribeag
în amintirea mâinii ce mi te-a dat în prag.
Şi-a Chipului Iubirii ce-ntâi te-a-mbrăţişat
rămas şi azi pe tine senin şi-nsângerat...