Psalmul 102
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- O rugăciune a unui nenorocit când este doborât de întristare şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului -
1 - Doamne, - ascultă-mi rugăciunea mea
strigătu-mi ajungă Doamne pân-la Tine
2 - Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua grea
pleacă-Ţi Tu urechea când Te strig, spre mine
3 - Grabnic mă ascultă căci pier ca un fum
şi-mi ard ca tăciunii oasele acum.
4 - Inima-mi lovită prinde-a se usca
uit să-mi mânc şi pâinea de aşa urgie
5 - Aşa-mi sunt de multe gemetele-aşa
că mi se lipeşte osu-n carnea vie
6 - Sunt ca pelicanul din pustii păduri
ca o cucuvaie din dărâmături.
7 - Nu mai dorm şi-s ca o pasăre ce-ar sta
singuratică pe-un coperiş uitată
8 - Zilnic cei vrăjmaşi mi-aruncă-ocară grea
şi pe mine jură o vrăjmaşă ceată
9 - Mănânc ţărână-n locul pâinii cu amar
şi cu plâns mi-amestec băutura iar.
10 - Pentru-a Ta mânie-s... că-n urgia Ta
m-ai luat şi-apoi m-ai aruncat departe
11 - Ale mele zile trec ca umbra mea
mă usuc ca iarba care e pe moarte
12 - Dar Tu Doamne Tu eşti Împărat Slăvit
Sfânta-Ţi pomenire ţine nesfârşit.
13 - Tu ai să Te scoli şi milă vei avea
de Sion că-i vremea să-i dai îndurare
este vremea Doamne a Te îndura
de acei ce-aşteaptă mila Ta cea mare
14 - Căci iubesc ai Tăi zidul Sionului
şi le este milă de ţărâna lui.
15 - Atunci neamurile se vor înfrica
de-al Domnului Nume Veşnic Sfânt şi Tare
se vor teme Doamne de Mărimea Ta
împăraţii de pe tot pământul mare.
16 - Da, Sionul iarăşi Domnul va zidi
şi-n el a Lui slavă iar va străluci.
17-Domnu-ascultă ruga celui nevoiaş
nu-i nesocoteşte trista rugăciune
18 - Să se scrie-aceasta neamului urmaş
şi cei ce-or să vină laude-I vor spune
19 - Căci din înălţimea Locului Său Sfânt
şi din Cer Se uită Domnul pe pământ.
20 - Ca s-audă cum gem prinşii de război
şi să dea scăpare celor ce-s pe moarte
21 - Ca ei să-L vestească în Sion apoi
şi Ierusalimul laude să-I poarte
22 - Când toţi se vor strânge şi toţi vor veni
Domnului, a lumii neamuri vor sluji.
23 - El mi-a frânt puterea în al vieţii drum
mi-a scurtat a mele zile-n jumătate
24 - Eu zic: Doamne, o, nu mă lua acum
Tu, ai cărui ani ţin veacurile toate
25 - Tu-n Vechimi pământul l-ai întemeiat
cerul, Tu cu Mâna-Ţi Doamne, l-ai lucrat.
26 - Ele vor pieri, dar Tu pe veci vei sta
ca pe-o haină veche-ai să le schimbi odată
27 - Dar în veci Acelaşi, Tu vei rămânea
şi-anii Tăi o Doamne, veşnic nu se gată
28 - Fiii robilor Tăi ţara-şi vor avea
şi sămânţa lor va sta naintea Ta.