Psalmul 102
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- O rugăciune a unui nenorocit când este doborât de întristare și își varsă plângerea înaintea Domnului -
1 - Doamne, - ascultă-mi rugăciunea mea
strigătu-mi ajungă Doamne pân-la Tine
2 - Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua grea
pleacă-Ți Tu urechea când Te strig, spre mine
3 - Grabnic mă ascultă căci pier ca un fum
și-mi ard ca tăciunii oasele acum.
4 - Inima-mi lovită prinde-a se usca
uit să-mi mânc și pâinea de așa urgie
5 - Așa-mi sunt de multe gemetele-așa
că mi se lipește osu-n carnea vie
6 - Sunt ca pelicanul din pustii păduri
ca o cucuvaie din dărâmături.
7 - Nu mai dorm și-s ca o pasăre ce-ar sta
singuratică pe-un coperiș uitată
8 - Zilnic cei vrăjmași mi-aruncă-ocară grea
și pe mine jură o vrăjmașă ceată
9 - Mănânc țărână-n locul pâinii cu amar
și cu plâns mi-amestec băutura iar.
10 - Pentru-a Ta mânie-s... că-n urgia Ta
m-ai luat și-apoi m-ai aruncat departe
11 - Ale mele zile trec ca umbra mea
mă usuc ca iarba care e pe moarte
12 - Dar Tu Doamne Tu ești Împărat Slăvit
Sfânta-Ți pomenire ține nesfârșit.
13 - Tu ai să Te scoli și milă vei avea
de Sion că-i vremea să-i dai îndurare
este vremea Doamne a Te îndura
de acei ce-așteaptă mila Ta cea mare
14 - Căci iubesc ai Tăi zidul Sionului
și le este milă de țărâna lui.
15 - Atunci neamurile se vor înfrica
de-al Domnului Nume Veșnic Sfânt și Tare
se vor teme Doamne de Mărimea Ta
împărații de pe tot pământul mare.
16 - Da, Sionul iarăși Domnul va zidi
și-n el a Lui slavă iar va străluci.
17-Domnu-ascultă ruga celui nevoiaș
nu-i nesocotește trista rugăciune
18 - Să se scrie-aceasta neamului urmaș
și cei ce-or să vină laude-I vor spune
19 - Căci din înălțimea Locului Său Sfânt
și din Cer Se uită Domnul pe pământ.
20 - Ca s-audă cum gem prinșii de război
și să dea scăpare celor ce-s pe moarte
21 - Ca ei să-L vestească în Sion apoi
și Ierusalimul laude să-I poarte
22 - Când toți se vor strânge și toți vor veni
Domnului, a lumii neamuri vor sluji.
23 - El mi-a frânt puterea în al vieții drum
mi-a scurtat a mele zile-n jumătate
24 - Eu zic: Doamne, o, nu mă lua acum
Tu, ai cărui ani țin veacurile toate
25 - Tu-n Vechimi pământul l-ai întemeiat
cerul, Tu cu Mâna-Ți Doamne, l-ai lucrat.
26 - Ele vor pieri, dar Tu pe veci vei sta
ca pe-o haină veche-ai să le schimbi odată
27 - Dar în veci Același, Tu vei rămânea
și-anii Tăi o Doamne, veșnic nu se gată
28 - Fiii robilor Tăi țara-și vor avea
și sămânța lor va sta naintea Ta.