Psalmul 104
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
1 - Binecuvântează suflete al meu
binecuvântează-n veci pe Dumnezeu
Doamne, Tu ești Mare, necuprins de Sfânt
strălucirea slavei este-al Tău veșmânt.
2 - Cu lumina ca-ntr-o haină Te-nvelești
cerul ca un cort Tu Doamne-l dezvelești
3 - Faci din ape vârful Locului Tău Sfânt
din nori Tu-Ți faci cortul și plutești pe vânt.
4 - Tu Îți faci din vânturi solii Tăi cei iuți
și din flăcări slujitorii Tăi temuți
5 - Tu ai pus pământul pe-așezarea sa
și el niciodată nu s-ar clătina.
6 - Tu acoperise-i cu adâncu-atunci
ca și cu o haină care i-o arunci
apele stăteau pe munți-atunci așa...
7 - Dar fugit-au toate la certarea Ta,
de-al Tău glas de tunet apele-au fugit
8 - Peste munți și văi - și nu s-au mai oprit
până-n locul unde ele-aveau de stat
unde hotărârea Ta le-a așezat.
9-Margini Tu le-ai pus și nu le vor păși
ca să nu se-ntoarcă lumea-a coperi
10 - Tu faci ca izvoare să țâșnească-n văi
și ele curg toate printre munții Tăi.
11 - Tu adăpi în ele fiare din câmpii
și-și astâmpăr setea asinii din pustii
12 - Păsările-au cuiburi pe marginea lor
și prin ramuri ele, fac un dulce cor.
13 - Tu uzi munții Doamne din Lăcașu-Ți Sfânt
și cu roduri saturi tot acest pământ
14 - Tu faci să răsară vitelor pășuni
și verdețuri, hrană pe pământ aduni.
15 - Vin spre-nveselire, untdelemn curat
pâinea spre-ntărire, toate Tu le-ai dat
16 - Sunt udați copacii Domnului Slăvit
cedrii din Liban, ce Domnul i-a sădit.
17 - Sus în ei fac cuiburi păsări din amiazi
cocostârcu-și are locul lui în brazi
18 - Munții cei înalți sunt adăpost la cerbi
și-adăpost la iepuri, stâncile cu ierbi.
19 - El făcut-a luna pentru vremuri, sus
soarele cunoaște când e-al lui apus
20 - Tu dai întuneric, noaptea Tu o faci
și-atunci orice fiare mișcă-ntre copaci.
21 - Urlă după pradă puii cei de leu
își cer și ei hrana de la Dumnezeu
22 - Când răsare ziua fug napoi cu zor
și se culcă iară-n vizuina lor.
23 - Însă omu-ncepe munca-i pe hotar
și muncește până se-nserează iar.
24 - Cât de multe-s Doamne câte-ai făptuit
Tu cu-nțelepciune toate le-ai zidit.
25 - Iată marea-ntinsă... și în apa sa
ce viețuitoare mișună în ea
26 - Acolo corăbii umblă cu temei
și leviatanul joacă-n valul ei.
27-Toate-acestea Doamne-așteaptă mila Ta
hrana lor la vreme tuturor a da
28 - De le-o dai Tu Doamne, ele o primesc
Îți deschizi Tu Mâna - ele se hrănesc.
29 - Îți ascunzi Tu Fața, ele se-nspăimânt’
le iei Tu suflarea, iar se fac pământ
30 - De-Ți trimiți suflarea, iarăși le zidești
și-astfel fața lumii pururi o noiești.
31 - Până-n veci va ține slava Domnului
bucure-Se Domnul de lucrarea Lui
32 - De privești pământul el va tremura
de-ai atinge munții ei vor fumega.
33 - Domnului cânta-I-voi cât voi mai trăi
voi slăvi pe Domnul până când voi fi
34 - Ale mele graiuri fie-I Lui pe plac
bucuros de Domnul eu voi fi în veac.
35 - Piară păcătoșii toți de pe pământ
cei răi nu mai fie, ducă-se-n mormânt
lăudați pe Domnul toți în orice fel
binecuvântează-L suflete pe El.