Psalmul 104
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
1 - Binecuvântează suflete al meu
binecuvântează-n veci pe Dumnezeu
Doamne, Tu eşti Mare, necuprins de Sfânt
strălucirea slavei este-al Tău veşmânt.
2 - Cu lumina ca-ntr-o haină Te-nveleşti
cerul ca un cort Tu Doamne-l dezveleşti
3 - Faci din ape vârful Locului Tău Sfânt
din nori Tu-Ţi faci cortul şi pluteşti pe vânt.
4 - Tu Îţi faci din vânturi solii Tăi cei iuţi
şi din flăcări slujitorii Tăi temuţi
5 - Tu ai pus pământul pe-aşezarea sa
şi el niciodată nu s-ar clătina.
6 - Tu acoperise-i cu adâncu-atunci
ca şi cu o haină care i-o arunci
apele stăteau pe munţi-atunci aşa...
7 - Dar fugit-au toate la certarea Ta,
de-al Tău glas de tunet apele-au fugit
8 - Peste munţi şi văi - şi nu s-au mai oprit
până-n locul unde ele-aveau de stat
unde hotărârea Ta le-a aşezat.
9-Margini Tu le-ai pus şi nu le vor păşi
ca să nu se-ntoarcă lumea-a coperi
10 - Tu faci ca izvoare să ţâşnească-n văi
şi ele curg toate printre munţii Tăi.
11 - Tu adăpi în ele fiare din câmpii
şi-şi astâmpăr setea asinii din pustii
12 - Păsările-au cuiburi pe marginea lor
şi prin ramuri ele, fac un dulce cor.
13 - Tu uzi munţii Doamne din Lăcaşu-Ţi Sfânt
şi cu roduri saturi tot acest pământ
14 - Tu faci să răsară vitelor păşuni
şi verdeţuri, hrană pe pământ aduni.
15 - Vin spre-nveselire, untdelemn curat
pâinea spre-ntărire, toate Tu le-ai dat
16 - Sunt udaţi copacii Domnului Slăvit
cedrii din Liban, ce Domnul i-a sădit.
17 - Sus în ei fac cuiburi păsări din amiazi
cocostârcu-şi are locul lui în brazi
18 - Munţii cei înalţi sunt adăpost la cerbi
şi-adăpost la iepuri, stâncile cu ierbi.
19 - El făcut-a luna pentru vremuri, sus
soarele cunoaşte când e-al lui apus
20 - Tu dai întuneric, noaptea Tu o faci
şi-atunci orice fiare mişcă-ntre copaci.
21 - Urlă după pradă puii cei de leu
îşi cer şi ei hrana de la Dumnezeu
22 - Când răsare ziua fug napoi cu zor
şi se culcă iară-n vizuina lor.
23 - Însă omu-ncepe munca-i pe hotar
şi munceşte până se-nserează iar.
24 - Cât de multe-s Doamne câte-ai făptuit
Tu cu-nţelepciune toate le-ai zidit.
25 - Iată marea-ntinsă... şi în apa sa
ce vieţuitoare mişună în ea
26 - Acolo corăbii umblă cu temei
şi leviatanul joacă-n valul ei.
27-Toate-acestea Doamne-aşteaptă mila Ta
hrana lor la vreme tuturor a da
28 - De le-o dai Tu Doamne, ele o primesc
Îţi deschizi Tu Mâna - ele se hrănesc.
29 - Îţi ascunzi Tu Faţa, ele se-nspăimânt’
le iei Tu suflarea, iar se fac pământ
30 - De-Ţi trimiţi suflarea, iarăşi le zideşti
şi-astfel faţa lumii pururi o noieşti.
31 - Până-n veci va ţine slava Domnului
bucure-Se Domnul de lucrarea Lui
32 - De priveşti pământul el va tremura
de-ai atinge munţii ei vor fumega.
33 - Domnului cânta-I-voi cât voi mai trăi
voi slăvi pe Domnul până când voi fi
34 - Ale mele graiuri fie-I Lui pe plac
bucuros de Domnul eu voi fi în veac.
35 - Piară păcătoşii toţi de pe pământ
cei răi nu mai fie, ducă-se-n mormânt
lăudaţi pe Domnul toţi în orice fel
binecuvântează-L suflete pe El.