Psalmul 109
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- Un psalm al lui David -
1 - Dumnezeul Slavei mele, Doamne, Doamne nu tăcea
2 - Căci vrăjmaşii vin spre mine şi deschid o gură rea
şi cu limbă mincinoasă iar sunt clevetit de ei
3 - Mă-nconjoară cu batjocuri, mă lovesc fără temei
4 - Pe când eu le-arat iubire, ei îmi sunt mereu vrăjmaşi
eu alerg la rugăciune, dar Tu Doamne nu mă laşi
5 - Ei mi-ntorc rău pentru bine, ură pentru că-i iubesc...
6 - Pe vrăjmaşul meu Tu pune-l rob la cei ce-l asupresc!...
fă să-i stea mereu de-a dreapta un pârâş ne-nduplecat
7 - Când va sta la judecată, el să fie vinovat
rugăciunea lui urâtă fie-i ca păcatul lui
8 - Fie-i zilele puţine, să-i ia altul locul său,
9 - Să-i rămână-orfani copiii, iar nevasta fără soţ
10 - Fiii lui să pribegească cerşetori prin lume toţi,
caute-şi pâinea lor departe, duşi din spartul lor cămin
11 - Stăpânească-l creditorii, jefuiască-l cel străin...
12 - Nimenea să nu-l iubească, nu-i mai placă nimănui
şi-n veci nimenea să n-aibă milă de orfanii lui.
13 - Toţi urmaşii lui să fie nimiciţi... şi-urmaşii lor
numele să li se şteargă din tot neamul următor
14 - A părinţilor lui vină neiertată-n veci să stea
şi neşters să stea păcatul cel făcut de mama sa.
15 - Domnu-n veac să-i aibă-n faţă ca să-i nimicească-n veac
16 - Pentru c-a uitat să aibă milă faţă de sărac
pentru c-a gonit pe omul cel fără noroc, lipsit
pân-atâta să ucidă om cu sufletul zdrobit.
17-Îi plăcea numai blestemul, - cadă-n capul lui mişel!
n-a vrut binecuvântarea, - depărteze-se de el!
18 - Să se-mbrace cu blestemul cum se-mbracă c-o manta
el să-i umplă ca o apă pe deplin fiinţa sa!
19 - Să-l înfăşure blestemul cum l-nfăşură-un veşmânt
ca un brâu încins pe dânsul, fie-i pururi pe pământ.
20 - Asta fie de la Domnul plata la vrăjmaşii mei
şi la câţi vorbesc cu ură despre mine printre ei.
21 - Însă pentru mine Doamne, Tu cu milă să lucrezi
pentru Numele Tău Mare, să mă scapi, să mă veghezi,
Tu eşti plin de bunătate, izbăveşte-mă din greu
22 - Sunt nenorocit şi numai rană-i tot lăuntrul meu
23 - Pier ca umbra care trece, ca lăcusta-s izgonit
24 - Mi-au slăbit genunchii-n posturi, trupul meu e-ntreg sleit
25 - Am ajuns de-ocara celor care groapa mea o sap’
chiar şi ei, privind la mine clatină şi dau din cap!...
26 - Doamne-ajută-mă, Tu Doamne scapă-mă în mila Ta
27 - Fă-i să ştie c-a Ta Mână Doamne, Tu-ai lucrat aşa
28 - Şi măcar că ei blestemă, Tu să binecuvântezi,
şi-atunci chiar când vin în contra-mi, vor cădea, căci Tu veghezi.
29 - Fă-mi vrăjmaşii să se-mbrace cu ocara ce mi-o vrea
cu ruşinea să-i acoperi, cum i-acopere-o manta.
30 - Eu cu gura mea pe Domnul tot mai mult Îl voi vesti
şi în mijlocul mulţimii pururea-L voi preamări
31 - Căci El totdeauna-n dreapta celui nevoiaş va sta
ca să-l scape de oricine l-ar lovi şi apăsa.