Psalmul 109
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- Un psalm al lui David -
1 - Dumnezeul Slavei mele, Doamne, Doamne nu tăcea
2 - Căci vrăjmașii vin spre mine și deschid o gură rea
și cu limbă mincinoasă iar sunt clevetit de ei
3 - Mă-nconjoară cu batjocuri, mă lovesc fără temei
4 - Pe când eu le-arat iubire, ei îmi sunt mereu vrăjmași
eu alerg la rugăciune, dar Tu Doamne nu mă lași
5 - Ei mi-ntorc rău pentru bine, ură pentru că-i iubesc...
6 - Pe vrăjmașul meu Tu pune-l rob la cei ce-l asupresc!...
fă să-i stea mereu de-a dreapta un pârâș ne-nduplecat
7 - Când va sta la judecată, el să fie vinovat
rugăciunea lui urâtă fie-i ca păcatul lui
8 - Fie-i zilele puține, să-i ia altul locul său,
9 - Să-i rămână-orfani copiii, iar nevasta fără soț
10 - Fiii lui să pribegească cerșetori prin lume toți,
caute-și pâinea lor departe, duși din spartul lor cămin
11 - Stăpânească-l creditorii, jefuiască-l cel străin...
12 - Nimenea să nu-l iubească, nu-i mai placă nimănui
și-n veci nimenea să n-aibă milă de orfanii lui.
13 - Toți urmașii lui să fie nimiciți... și-urmașii lor
numele să li se șteargă din tot neamul următor
14 - A părinților lui vină neiertată-n veci să stea
și neșters să stea păcatul cel făcut de mama sa.
15 - Domnu-n veac să-i aibă-n față ca să-i nimicească-n veac
16 - Pentru c-a uitat să aibă milă față de sărac
pentru c-a gonit pe omul cel fără noroc, lipsit
pân-atâta să ucidă om cu sufletul zdrobit.
17-Îi plăcea numai blestemul, - cadă-n capul lui mișel!
n-a vrut binecuvântarea, - depărteze-se de el!
18 - Să se-mbrace cu blestemul cum se-mbracă c-o manta
el să-i umplă ca o apă pe deplin ființa sa!
19 - Să-l înfășure blestemul cum l-nfășură-un veșmânt
ca un brâu încins pe dânsul, fie-i pururi pe pământ.
20 - Asta fie de la Domnul plata la vrăjmașii mei
și la câți vorbesc cu ură despre mine printre ei.
21 - Însă pentru mine Doamne, Tu cu milă să lucrezi
pentru Numele Tău Mare, să mă scapi, să mă veghezi,
Tu ești plin de bunătate, izbăvește-mă din greu
22 - Sunt nenorocit și numai rană-i tot lăuntrul meu
23 - Pier ca umbra care trece, ca lăcusta-s izgonit
24 - Mi-au slăbit genunchii-n posturi, trupul meu e-ntreg sleit
25 - Am ajuns de-ocara celor care groapa mea o sap’
chiar și ei, privind la mine clatină și dau din cap!...
26 - Doamne-ajută-mă, Tu Doamne scapă-mă în mila Ta
27 - Fă-i să știe c-a Ta Mână Doamne, Tu-ai lucrat așa
28 - Și măcar că ei blestemă, Tu să binecuvântezi,
și-atunci chiar când vin în contra-mi, vor cădea, căci Tu veghezi.
29 - Fă-mi vrăjmașii să se-mbrace cu ocara ce mi-o vrea
cu rușinea să-i acoperi, cum i-acopere-o manta.
30 - Eu cu gura mea pe Domnul tot mai mult Îl voi vesti
și în mijlocul mulțimii pururea-L voi preamări
31 - Căci El totdeauna-n dreapta celui nevoiaș va sta
ca să-l scape de oricine l-ar lovi și apăsa.