Psalmul 39
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- Un psalm al lui David. Către mai marele cântăreților. Către Iedutun -
1 - Zis-am: voi veghea asupra drumurilor mele
ca să nu greșesc cu limba, gurii frâu voi pune
cât va sta cel rău nainte-mi să n-am vorbe rele
2 - Și-am stat mut, deși durerea-mi nu se poate spune.
3 - Inima mi-ardea în mine, foc ce mistuiește,
și-atunci mi-a venit pe buze glas de cuvântare:
4 - Doamne, spune-mi ce m-așteaptă viața când sfârșește
ca să știu ce trecător sunt, ce nimic sub soare.
5 - Iată-a mele zile-s toate cât un lat de mână
viața mea ca o nimica Doamne-n a Ta față
da, oricât ar fi de tare omul, e țărână
înaintea Ta-i un abur și un fulg și-o ceață.
6 - Omul! - Umblă ca o umbră... geaba se trudește
strânge-averi deși nu știe cine-o să le-ațină
7 - Acum Doamne-n ce mai pot eu să mai am nădejde
numa-n Tine mai pot Doamne s-am nădejde plină.
8 - Izbăvește-mă de multa mea fărădelege
nu mă face râsul celui plin de nebunie
9 - Eu stau mut și las o Doamne Mâna-Ți să lucreze
10 - Dar abate-Ți de la mine greaua Ta urgie.
11 - Căci Tu pedepsești tot omul pentru-a lui greșale
prăpădindu-i tot ce are el mai scump în viață
orice om e doar suflare pe a lumii cale
12 - Doamne-ascultă-mi rugăciunea dis de dimineață.
Să Se-aplece-a Ta ureche către-a mea strigare
împlinește-a mele cereri, pleacă-Te spre ele
nu tăcea când vezi a mele lacrime amare
că-s străin pe-aici ca toate neamurile mele.
13 - Și abate-Ți de la mine aspra Ta privire
lasă-mă să mai răsuflu, viața nu mi-o stoarce
până nu mă duc în locul unde nu-i simțire
și de unde niciodată nu voi mai întoarce.