Psalmul 39

- Un psalm al lui David. Către mai marele cântăreţilor. Către Iedutun -

1 - Zis-am: voi veghea asupra drumurilor mele

ca să nu greşesc cu limba, gurii frâu voi pune

cât va sta cel rău nainte-mi să n-am vorbe rele

2 - Şi-am stat mut, deşi durerea-mi nu se poate spune.

3 - Inima mi-ardea în mine, foc ce mistuieşte,

şi-atunci mi-a venit pe buze glas de cuvântare:

4 - Doamne, spune-mi ce m-aşteaptă viaţa când sfârşeşte

ca să ştiu ce trecător sunt, ce nimic sub soare.

5 - Iată-a mele zile-s toate cât un lat de mână

viaţa mea ca o nimica Doamne-n a Ta faţă

da, oricât ar fi de tare omul, e ţărână

înaintea Ta-i un abur şi un fulg şi-o ceaţă.

6 - Omul! - Umblă ca o umbră... geaba se trudeşte

strânge-averi deşi nu ştie cine-o să le-aţină

7 - Acum Doamne-n ce mai pot eu să mai am nădejde

numa-n Tine mai pot Doamne s-am nădejde plină.

8 - Izbăveşte-mă de multa mea fărădelege

nu mă face râsul celui plin de nebunie

9 - Eu stau mut şi las o Doamne Mâna-Ţi să lucreze

10 - Dar abate-Ţi de la mine greaua Ta urgie.

11 - Căci Tu pedepseşti tot omul pentru-a lui greşale

prăpădindu-i tot ce are el mai scump în viaţă

orice om e doar suflare pe a lumii cale

12 - Doamne-ascultă-mi rugăciunea dis de dimineaţă.

Să Se-aplece-a Ta ureche către-a mea strigare

împlineşte-a mele cereri, pleacă-Te spre ele

nu tăcea când vezi a mele lacrime amare

că-s străin pe-aici ca toate neamurile mele.

13 - Şi abate-Ţi de la mine aspra Ta privire

lasă-mă să mai răsuflu, viaţa nu mi-o stoarce

până nu mă duc în locul unde nu-i simţire

şi de unde niciodată nu voi mai întoarce.