Psalmul 42
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- O cântare a fiilor lui Core. Către mai marele cântăreților –
1 - Cum dorește-un cerb izvorul limpezilor ape
astfel Te doresc eu Doamne să Te am aproape.
2 - Sufletul meu după Tine Doamne însetează
oare când a mea privire Fața o să-Ți vază?
3 - Mă hrănesc și zi și noapte numai cu supine
când îmi spun toți: nu mai este Dumnezeu cu tine!
4 - Mi-amintesc... Și-mi vărs tot focul inimii zdrobite
cum mergeam odată-n frunte de mulțimi iubite.
Cum mergeam spre Casa Sfântă, vesel și-n cântare
și-mi urmau mulțimi în albă zi de sărbătoare.
5 - Suflete, de ce gemi iarăși și-ai mâhnire-amară?
- ai în Dumnezeu nădejde căci slăvi-L-vei iară!
El îmi este totdeauna sfânta mântuire
Dumnezeul meu Puternic, Marea-mi Izbăvire.
6 - Întristat adânc e Doamne sufletul din mine
de aceea-n locuri grele mă gândesc la Tine.
7 - Un val cheamă-alt val cu vuiet de căderi de ape
valuri și talazuri Doamne gata-s să mă-ngroape.
8 - Ziua Domnul mă ajută, noaptea-I fac cântare
înălțând o rugăciune Domnului meu Tare.
9 - De aceea zic eu: Doamne, Stânca vieții mele
pentru ce mă uiți în lupta valurilor grele?
De ce trebuie să umblu plin de întristare
sub puterea cea vrăjmașă, grea și-apăsătoare?
10 - Parcă oasele-mi se sfarmă când mă râd vrăjmașii:
- unde-ți este Dumnezeu? - glăsuiesc trufașii...
11 - Pentru ce suspini în mine suflete sărmane
de ce te mâhnești și gemi tu suflet plin de rane?
Ai în Dumnezeu nădejde căci cânta-I-vei iară
El mi-e mântuirea, Domnul, Sfânta mea Comoară.