Psalmul 42
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- O cântare a fiilor lui Core. Către mai marele cântăreţilor –
1 - Cum doreşte-un cerb izvorul limpezilor ape
astfel Te doresc eu Doamne să Te am aproape.
2 - Sufletul meu după Tine Doamne însetează
oare când a mea privire Faţa o să-Ţi vază?
3 - Mă hrănesc şi zi şi noapte numai cu supine
când îmi spun toţi: nu mai este Dumnezeu cu tine!
4 - Mi-amintesc... Şi-mi vărs tot focul inimii zdrobite
cum mergeam odată-n frunte de mulţimi iubite.
Cum mergeam spre Casa Sfântă, vesel şi-n cântare
şi-mi urmau mulţimi în albă zi de sărbătoare.
5 - Suflete, de ce gemi iarăşi şi-ai mâhnire-amară?
- ai în Dumnezeu nădejde căci slăvi-L-vei iară!
El îmi este totdeauna sfânta mântuire
Dumnezeul meu Puternic, Marea-mi Izbăvire.
6 - Întristat adânc e Doamne sufletul din mine
de aceea-n locuri grele mă gândesc la Tine.
7 - Un val cheamă-alt val cu vuiet de căderi de ape
valuri şi talazuri Doamne gata-s să mă-ngroape.
8 - Ziua Domnul mă ajută, noaptea-I fac cântare
înălţând o rugăciune Domnului meu Tare.
9 - De aceea zic eu: Doamne, Stânca vieţii mele
pentru ce mă uiţi în lupta valurilor grele?
De ce trebuie să umblu plin de întristare
sub puterea cea vrăjmaşă, grea şi-apăsătoare?
10 - Parcă oasele-mi se sfarmă când mă râd vrăjmaşii:
- unde-ţi este Dumnezeu? - glăsuiesc trufaşii...
11 - Pentru ce suspini în mine suflete sărmane
de ce te mâhneşti şi gemi tu suflet plin de rane?
Ai în Dumnezeu nădejde căci cânta-I-vei iară
El mi-e mântuirea, Domnul, Sfânta mea Comoară.