Psalmul 49
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cântăreţilor -
Partea 1
1 - Ascultaţi aceste lucruri, neamuri, toate, ascultaţi,
2 - Voi locuitorii lumii, mici şi mari, săraci, bogaţi...
3 - Cu-a mea gură vorbe-alese şi-nţelepte vă voi spune
şi-a mea inimă-are gânduri pline de înţelepciune.
4 - Eu ascult pildele care de la Domnu-s insuflate,
şi-mi încep cântarea-n zvonul harfei Sale minunate
5 - De ce să mă tem eu oare când în clipe de-asuprire
mă-nconjoară cei potrivnici cu a lor nelegiuire?
6 - Ei se-ncred în avuţia şi în casa lor bogată
7 - Însă nu pot să se scape unul pe-altul niciodată
nici lui Dumnezeu s-aducă preţul de răscumpărare
8 - Ce-i aşa de scump că veşnic să-l plătească n-ar fi-n stare.
9 - Nu vor sta pe veşnicie, groapa nu pot să n-o vadă
10 - Da, căci prostul şi nebunul deopotrivă au să cadă
11 - Ei şi-nchipuie că veşnic dăinuiesc a lor păcate
ei ce dau la ţări şi locuri a lor nume lăudate...
12 - Însă omul pus prea-n cinste nu e mult până se-ndoaie
e aşa ca dobitocul ce se-ngraşă şi se taie
13 - Cată soarta ce-au aceia plini de-ncredere şi fală
precum şi-acei ce-i urmează şi le place vorba goală...
Partea 2
14 - Cei răi merg ca turma în al morţii loc
şi îi paşte moartea ca un vânt de foc
în curând îi calcă cei buni la pământ
li se duce fala, locul li-e-n mormânt.
15 - Însă Domnul mie viaţa mi-o va da
sufletul din locul morţii-mi va scăpa
El în zile grele mă va izbăvi
şi sub ocrotirea Lui mă va scuti...
Partea 3
16 - Nu te teme-atunci când iute
cineva se-mbogăţeşte
când i se-nmulţeşte-averea
şi moşia când îi creşte
17 - Căci nimic nu ia cu dânsul
când se duce-n veşnicie
nici cu el nu-şi duce-n groapă
banii lui din vistierie.
18 - Să se tot socoată omul
fericit precum i-ar place
să se tot fălească-n lume
cu plăcerea ce şi-o face
19 - Tot cu morţii lui va merge
tot în noaptea-ntunecată
20 - Omul mândru, fără minte
e ca vita cea tăiată.