Psaltirea (1)
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
Psaltirea este ca un Ierusalim Ceresc
plin de comori negrăite şi strălucite
înconjurat cu ziduri şi porţi tainice
a căror singură Cheie de aur este Hristos.
Cine nu-L are pe Hristos
şi nici nu caută să-L aibă,
acela umblă mereu
pe dinafară
şi din ceea ce aude nu înţelege nimic
şi din ceea ce vede nu culege nici un folos.
Dar cine Îl are pe Hristos
şi pătrunde prin El în Cetatea de aur a Psalmilor,
acela descopere
uimit şi fericit
mereu şi mereu,
noi şi noi comori Dumnezeieşti.
Mereu tot mai adânci,
mereu tot mai noi,
mereu tot mai înalte.
Până când din mijlocul lor vremelnic şi mărginit de aici
va trece în mijlocul lor veşnic şi nemărginit de Acolo
între care nu-i decât hotarul unui pas
şi a unei clipite
pe care nici nu va şti
când l-a făcut.
Amin.