Psaltirea (1)
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
Psaltirea este ca un Ierusalim Ceresc
plin de comori negrăite și strălucite
înconjurat cu ziduri și porți tainice
a căror singură Cheie de aur este Hristos.
Cine nu-L are pe Hristos
și nici nu caută să-L aibă,
acela umblă mereu
pe dinafară
și din ceea ce aude nu înțelege nimic
și din ceea ce vede nu culege nici un folos.
Dar cine Îl are pe Hristos
și pătrunde prin El în Cetatea de aur a Psalmilor,
acela descopere
uimit și fericit
mereu și mereu,
noi și noi comori Dumnezeiești.
Mereu tot mai adânci,
mereu tot mai noi,
mereu tot mai înalte.
Până când din mijlocul lor vremelnic și mărginit de aici
va trece în mijlocul lor veșnic și nemărginit de Acolo
între care nu-i decât hotarul unui pas
și a unei clipite
pe care nici nu va ști
când l-a făcut.
Amin.