Puține-s zilele
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Puține-s zilele pe care le-am risipit nepăsător
dar cât aș vrea ca nici acestea
să nu-mi întunece-amintirea,
puține-s urmele vieții ce nu le pot privi ușor
dar cât de mult aș vrea nici una
să nu-mi fi fost
și nicăierea.
Ce fericită-i amintirea izvorului mereu curat
ce nu alungă niciodată pe nimenea
oricât i-ar cere
și nu așteaptă răsplătire pentru nimic
din tot ce-a dat
ci dă mereu de orice dată
cu-aceeași proaspătă plăcere.
Ce fericită-i amintirea trăirii Soarelui
și-a Ploii
ce nu aleg cui dau lumina
și binefacerile-ntruna
- ce dulce-i tot ce-nvăț din asta
spre-ndestulările nevoii
acelor care nu pot cere
dar flămânzesc întotdeauna.
Așa aș vrea și eu să-mi fie
și-acele zile care nu-s
așa le-aș vrea și-acele urme
a căror față mă-ntristează
ca-n ziua cercetării mele
s-aduc în Fața Ta Isus
din fiecare zi o roadă
din fiecare urmă-o rază.