Rămâi în Hristos
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Evenimentele care au fost scrise în Sfânta Scriptură, cu mult înainte de împlinirea lor, sunt profeţii numai pentru noi.
Pentru Dumnezeu sunt Constatări:
El având sub a Sa ştiinţă sub control toate veacurile, a poruncit ca să fie scrise cu mult înainte, lucruri care pentru noi aveau să se întâmple cu mult în urmă.
Pentru El acestea erau ca şi întâmplate, înainte de a se întâmpla.
Acestea trebuie să fie pentru noi o dovadă de Dumnezeirea Sa şi de atotpătrunzătoarea Sa putere şi înţelepciune.
Ca să-L credem şi să-L ascultăm în cele ce nu s-au împlinit încă.
2 - Scriptura a prescris aceste lucruri nu pentru ca aşa să se întâmple.
Ci pentru ca să ştim că oamenii având voinţa liberă
şi vrăjmaşul fiind în lume
- prin împletirea lucrărilor lor, faptele aşa se vor petrece.
Pentru ca acei oameni ştiindu-le să se ferească să nu fie el nelegiuitul.
Şi să nu facă el nelegiuirea scrisă în profeţie.
O, cât de înţelept lucrează Dumnezeu în toate!
3 - Nu că există o predestinaţie, ci fiindcă având voinţa liberă - omul, de bună voia sa, va face binele ascultând.
După cum cei neascultători, tot datorită voinţei lor libere, vor face răul neascultând.
Altfel n-ar fi dreptate nici în pedeapsă nici în răsplată,
care amândouă, au fost date şi spuse mai dinainte...
Dar este o nelegiuire a şi gândi măcar că Dumnezeu ar fi rânduit mai dinainte pe cineva la osândă.
4 - Când vii la Domnul şi rămâi în El, tu vii şi rămâi în centrul Vieţii.
În Punctul de unde pornesc şi de unde revin toate orizonturile.
De unde se fac şi se desfac toate căile
şi toate evenimentele
în tot Universul
şi în tot Timpul.
Când eşti în Hristos toate se învârt în jurul tău...
Când nu eşti în El, tu te învârteşti în jurul tuturor.
5 - Unii abia au putut face câţiva paşi spre înălţimile Domnului doar până la ceea ce au putut pipăi...
alţii, până la ceea ce au putut vedea şi primi,
alţii până la presimţire şi dorinţă,
- alţii până la credinţă şi adorare,
- doar cei puţini
şi împrăştiaţi prin timp şi prin depărtări,
acoperiţi de lumină
s-au ridicat până la întrepătrunderea prin ascultare şi până la jertfă prin iubire
- adică până la Părtăşia cu Firea Dumnezeiască.
O, de-am fi şi noi dintre ei!
6 - Gândul veşniciei le-a ţinut sfinţilor privirea şi inima aţintită la Modelul Desăvârşit al frumuseţii şi al dragostei ascultătoare,
- adică la Isus Hristos, Domnul şi Preaiubitul lor.
De dragul Lui şi spre slava Sa, tot ce-au putut realiza aceştia pe pământ, nu i-a putut satisface.
Ei au dorit mereu şi mai mult.
O, dacă acest gând ar fi tot mai puternic şi mai hotărâtor în noi toţi!
7 - Tot ce este frumos, trezeşte în noi setea după mai frumos.
Şi tot ce este bun, dorinţa arzătoare după şi mai bun.
Tot ce am realizat prin trăirea cu Hristos, stârneşte în noi un dor şi mai avântat, mereu din nou spre şi mai mult.
Aceasta ne aprinde şi mai puternic inima pentru ceva şi mai mare.
Mereu fiind nemulţumiţi cu ceea ce am realizat.
Mereu mai dornici după ceea ce este mai frumos, mai bun, mai înalt.
Căci pentru El, niciodată n-am realizat cât datorăm!
8 - Cu cât va trece vremea şi pentru Hristos vom realiza într-adevăr ceva, ne vom da şi mai bine seama cât mai datorăm încă.
Şi fericiţi de ceea ce am primit prin aceasta, vom sacrifica şi mai fericiţi ceea ce n-am sacrificat,
pentru marea şi deplina fericire de la capăt.
Munca aceasta nu oboseşte,
ostenelile acestea nu frâng,
lupta aceasta nu epuizează,
izbânzile acestea nu îngâmfă,
îngâmfările acestea nu descurajează...
greşelile ne învaţă evitarea păcatelor,
suferinţele ne curăţă mintea şi căile,
iar harul părtăşiei cu Hristos ne înteţeşte pasul, ne aprinde inima, ne fereşte viaţa.
Şi deşi ştim că ţinta nu o vom atinge pe pământ niciodată,
şi modelul nu-l vom putea realiza nicicând,
- totuşi nu cădem de oboseală, ci noi ne ducem cu voioşie şi fără greutate eforturile noastre spre aceasta.
O, ce fericiţi le vom atinge odată!
9 - Hristos a deschis cerul nu că El n-ar fi putut ieşi sau intra pe porţile lui închise,
după cum a prăvălit piatra de pe uşa mormântului nu pentru că El n-ar fi putut ieşi din mormânt fără a-l deschide. Căci El ieşise din mormânt înainte ca piatra să fie prăvălită.
- El care a ieşit din Sfânta Fecioară fără nimicirea fecioriei ei,
- a deschis mormântul pentru ca să poată intra acolo Maria Magdalena şi sfinţii apostoli Petru şi Ioan...
Ca să poată vedea că nu-I acolo, toţi acei care aveau nevoie să vadă atunci
pentru ca să poată crede apoi până la moarte.
10 - Isus a deschis cerul pentru ca să poată intra după Dânsul şiragul nesfârşit de păcătoşi,
mântuiţi prin credinţa în Cuvântul Său şi în Jertfa Sa scumpă şi sfântă.
Răscumpăraţi iubiţi prin Sângele Său Cel Sfânt, al căror Cap şi Pârgă este El,
Cel Dintâi Înviat, şi Garantul Învierii noastre a tuturor.
11 - Măsoară de mai multe ori până croieşti odată - spune un proverb, - ca să nu te pomeneşti înjugat la un jug nepotrivit cu un necredincios, sau cu o necredincioasă,
oricâte ar avea şi oricine ar fi fiinţa aceea.
Mai bine să mori necăsătorit, decât să-ţi uneşti viaţa cu cineva care nu vrea să şi-o unească cu Hristos,
căci o astfel de unire, ar fi nefericirea ta.
12 - Cercetează bine înainte de a sări, ca să nu te pomeneşti în prăpastie,
cinci minute după ce ai sărit, va fi prea târziu pentru totdeauna.
Dacă nu bagi bine de seamă îţi vei îngropa toată viaţa în venin şi în lacrimi
- iar pe urmă poate şi în iad.
Ia pildă de la atâţia, până nu ajungi să ia alţii pildă de la tine!
13 - Desigur că, cu prilejul nunţii voastre, s-ar putea afla şi oameni care vreau să-l bage în casă pe diavolul cu păcatele lui şi cu lucrurile lui!
Dar voi să vă împotriviţi cu toată puterea şi să împiedicaţi cu orice preţ aceasta.
Chiar dacă jumătate din nuntaşi s-ar supăra şi ar pleca.
Mai bine să plece ei decât să plece Hristos de la nunta şi din casa voastră.
14 - Lăsaţi mai bine să plece oricine, decât să plece Domnul Isus de la voi.
Rămâneţi lângă Domnul chiar dacă şi părinţii voştri şi rudeniile voastre ar fi de altă părere.
Căci numai atunci casa voastră va fi şi va rămâne plină de lumină şi de bucuria lui Dumnezeu.
Ferice de soţii care încep şi care petrec toată căsnicia lor cu Hristos.
Cu El întreaga lor viaţă va fi o plăcută sărbătoare de nuntă.
Prelungită până în veşnicie!
15 - Vai de căsniciile otrăvite care încep cu neascultarea Voii lui Dumnezeu, prin înjugări nepotrivite şi păcătoase.
Jugul nepotrivit este totdeauna greu şi usturător: ori te sugrumă, ori te roade.
Un corb cu un porumbel niciodată nu pot face un cuib fericit.
Iar dacă totuşi încep, cu nădejdea că, cu vremea se vor înţelege, - ce folos bun ar putea ieşi din asta?
O mie de porumbei ar ajunge să se facă nişte corbi, până când un corb se va face un porumbel.
Nu trebuie iad mai aprins decât o căsnicie fără de Hristos şi fără ai Săi.
Căsnicia aceasta nu vine de la casă, ci de la caznă!
16 - Domnul porunceşte îngerilor Săi să ne păzească în toate căile noastre,
deşi unele din aceste căi nu sunt din cele pe care pot merge îngerii cu bucurie după noi.
Fiindcă cu cât un credincios ajunge în stări mai rele şi mai nefericite,
mai nepotrivite cu starea lui şi cu numele său,
17 - De locurile rele este mult mai uşor să ne ferim, ca să nu ajungem în ele, decât să scăpăm tocmai curaţi, după ce am ajuns acolo.
Dumnezeu are totdeauna grijă să ne ferească şi să ne scape de primejdiile şi de nenorocirile pe care noi nu le putem vedea şi nu ne putem feri.
Dar de primejdiile pe care noi le vedem şi noi ne putem feri suntem noi datori să ne ferim...
Să ne şi ferim deci!