Rămâi în Hristos
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Evenimentele care au fost scrise în Sfânta Scriptură, cu mult înainte de împlinirea lor, sunt profeții numai pentru noi.
Pentru Dumnezeu sunt Constatări:
El având sub a Sa știință sub control toate veacurile, a poruncit ca să fie scrise cu mult înainte, lucruri care pentru noi aveau să se întâmple cu mult în urmă.
Pentru El acestea erau ca și întâmplate, înainte de a se întâmpla.
Acestea trebuie să fie pentru noi o dovadă de Dumnezeirea Sa și de atotpătrunzătoarea Sa putere și înțelepciune.
Ca să-L credem și să-L ascultăm în cele ce nu s-au împlinit încă.
2 - Scriptura a prescris aceste lucruri nu pentru ca așa să se întâmple.
Ci pentru ca să știm că oamenii având voința liberă
și vrăjmașul fiind în lume
- prin împletirea lucrărilor lor, faptele așa se vor petrece.
Pentru ca acei oameni știindu-le să se ferească să nu fie el nelegiuitul.
Și să nu facă el nelegiuirea scrisă în profeție.
O, cât de înțelept lucrează Dumnezeu în toate!
3 - Nu că există o predestinație, ci fiindcă având voința liberă - omul, de bună voia sa, va face binele ascultând.
După cum cei neascultători, tot datorită voinței lor libere, vor face răul neascultând.
Altfel n-ar fi dreptate nici în pedeapsă nici în răsplată,
care amândouă, au fost date și spuse mai dinainte...
Dar este o nelegiuire a și gândi măcar că Dumnezeu ar fi rânduit mai dinainte pe cineva la osândă.
4 - Când vii la Domnul și rămâi în El, tu vii și rămâi în centrul Vieții.
În Punctul de unde pornesc și de unde revin toate orizonturile.
De unde se fac și se desfac toate căile
și toate evenimentele
în tot Universul
și în tot Timpul.
Când ești în Hristos toate se învârt în jurul tău...
Când nu ești în El, tu te învârtești în jurul tuturor.
5 - Unii abia au putut face câțiva pași spre înălțimile Domnului doar până la ceea ce au putut pipăi...
alții, până la ceea ce au putut vedea și primi,
alții până la presimțire și dorință,
- alții până la credință și adorare,
- doar cei puțini
și împrăștiați prin timp și prin depărtări,
acoperiți de lumină
s-au ridicat până la întrepătrunderea prin ascultare și până la jertfă prin iubire
- adică până la Părtășia cu Firea Dumnezeiască.
O, de-am fi și noi dintre ei!
6 - Gândul veșniciei le-a ținut sfinților privirea și inima ațintită la Modelul Desăvârșit al frumuseții și al dragostei ascultătoare,
- adică la Isus Hristos, Domnul și Preaiubitul lor.
De dragul Lui și spre slava Sa, tot ce-au putut realiza aceștia pe pământ, nu i-a putut satisface.
Ei au dorit mereu și mai mult.
O, dacă acest gând ar fi tot mai puternic și mai hotărâtor în noi toți!
7 - Tot ce este frumos, trezește în noi setea după mai frumos.
Și tot ce este bun, dorința arzătoare după și mai bun.
Tot ce am realizat prin trăirea cu Hristos, stârnește în noi un dor și mai avântat, mereu din nou spre și mai mult.
Aceasta ne aprinde și mai puternic inima pentru ceva și mai mare.
Mereu fiind nemulțumiți cu ceea ce am realizat.
Mereu mai dornici după ceea ce este mai frumos, mai bun, mai înalt.
Căci pentru El, niciodată n-am realizat cât datorăm!
8 - Cu cât va trece vremea și pentru Hristos vom realiza într-adevăr ceva, ne vom da și mai bine seama cât mai datorăm încă.
Și fericiți de ceea ce am primit prin aceasta, vom sacrifica și mai fericiți ceea ce n-am sacrificat,
pentru marea și deplina fericire de la capăt.
Munca aceasta nu obosește,
ostenelile acestea nu frâng,
lupta aceasta nu epuizează,
izbânzile acestea nu îngâmfă,
îngâmfările acestea nu descurajează...
greșelile ne învață evitarea păcatelor,
suferințele ne curăță mintea și căile,
iar harul părtășiei cu Hristos ne întețește pasul, ne aprinde inima, ne ferește viața.
Și deși știm că ținta nu o vom atinge pe pământ niciodată,
și modelul nu-l vom putea realiza nicicând,
- totuși nu cădem de oboseală, ci noi ne ducem cu voioșie și fără greutate eforturile noastre spre aceasta.
O, ce fericiți le vom atinge odată!
9 - Hristos a deschis cerul nu că El n-ar fi putut ieși sau intra pe porțile lui închise,
după cum a prăvălit piatra de pe ușa mormântului nu pentru că El n-ar fi putut ieși din mormânt fără a-l deschide. Căci El ieșise din mormânt înainte ca piatra să fie prăvălită.
- El care a ieșit din Sfânta Fecioară fără nimicirea fecioriei ei,
- a deschis mormântul pentru ca să poată intra acolo Maria Magdalena și sfinții apostoli Petru și Ioan...
Ca să poată vedea că nu-I acolo, toți acei care aveau nevoie să vadă atunci
pentru ca să poată crede apoi până la moarte.
10 - Isus a deschis cerul pentru ca să poată intra după Dânsul șiragul nesfârșit de păcătoși,
mântuiți prin credința în Cuvântul Său și în Jertfa Sa scumpă și sfântă.
Răscumpărați iubiți prin Sângele Său Cel Sfânt, al căror Cap și Pârgă este El,
Cel Dintâi Înviat, și Garantul Învierii noastre a tuturor.
11 - Măsoară de mai multe ori până croiești odată - spune un proverb, - ca să nu te pomenești înjugat la un jug nepotrivit cu un necredincios, sau cu o necredincioasă,
oricâte ar avea și oricine ar fi ființa aceea.
Mai bine să mori necăsătorit, decât să-ți unești viața cu cineva care nu vrea să și-o unească cu Hristos,
căci o astfel de unire, ar fi nefericirea ta.
12 - Cercetează bine înainte de a sări, ca să nu te pomenești în prăpastie,
cinci minute după ce ai sărit, va fi prea târziu pentru totdeauna.
Dacă nu bagi bine de seamă îți vei îngropa toată viața în venin și în lacrimi
- iar pe urmă poate și în iad.
Ia pildă de la atâția, până nu ajungi să ia alții pildă de la tine!
13 - Desigur că, cu prilejul nunții voastre, s-ar putea afla și oameni care vreau să-l bage în casă pe diavolul cu păcatele lui și cu lucrurile lui!
Dar voi să vă împotriviți cu toată puterea și să împiedicați cu orice preț aceasta.
Chiar dacă jumătate din nuntași s-ar supăra și ar pleca.
Mai bine să plece ei decât să plece Hristos de la nunta și din casa voastră.
14 - Lăsați mai bine să plece oricine, decât să plece Domnul Isus de la voi.
Rămâneți lângă Domnul chiar dacă și părinții voștri și rudeniile voastre ar fi de altă părere.
Căci numai atunci casa voastră va fi și va rămâne plină de lumină și de bucuria lui Dumnezeu.
Ferice de soții care încep și care petrec toată căsnicia lor cu Hristos.
Cu El întreaga lor viață va fi o plăcută sărbătoare de nuntă.
Prelungită până în veșnicie!
15 - Vai de căsniciile otrăvite care încep cu neascultarea Voii lui Dumnezeu, prin înjugări nepotrivite și păcătoase.
Jugul nepotrivit este totdeauna greu și usturător: ori te sugrumă, ori te roade.
Un corb cu un porumbel niciodată nu pot face un cuib fericit.
Iar dacă totuși încep, cu nădejdea că, cu vremea se vor înțelege, - ce folos bun ar putea ieși din asta?
O mie de porumbei ar ajunge să se facă niște corbi, până când un corb se va face un porumbel.
Nu trebuie iad mai aprins decât o căsnicie fără de Hristos și fără ai Săi.
Căsnicia aceasta nu vine de la casă, ci de la caznă!
16 - Domnul poruncește îngerilor Săi să ne păzească în toate căile noastre,
deși unele din aceste căi nu sunt din cele pe care pot merge îngerii cu bucurie după noi.
Fiindcă cu cât un credincios ajunge în stări mai rele și mai nefericite,
mai nepotrivite cu starea lui și cu numele său,
17 - De locurile rele este mult mai ușor să ne ferim, ca să nu ajungem în ele, decât să scăpăm tocmai curați, după ce am ajuns acolo.
Dumnezeu are totdeauna grijă să ne ferească și să ne scape de primejdiile și de nenorocirile pe care noi nu le putem vedea și nu ne putem feri.
Dar de primejdiile pe care noi le vedem și noi ne putem feri suntem noi datori să ne ferim...
Să ne și ferim deci!