Recunoştinţa

1 - Recunoştinţa niciodată copile să n-o uiţi, - să ştii

aşa să creşti tu după mine

şi-n ea să-ţi creşti ai tăi copii

că nu-i virtute mai frumoasă

nici semn de-un om superior

cum e la cel ce dovedeşte un suflet recunoscător.

2 - Celui ce ţi-a dat un nume când erai necunoscut

să nu-i uiţi recunoştinţa orişicâţi ani ar fi trecut.

3 - Celui care ţi-a dat pâinea când erai orfan flămând

eşti dator recunoştinţa până vei intra-n mormânt

însă celui ce lumina şi Cuvântul Sfânt ţi-a dat

eşti de-o mie de ori încă mai adânc îndatorat.

4 - Nu-i mai rău şi mai netrebnic om pe lume ca acel

ce plăteşte cu rău celui ce-a avut milă de el.

5 - Fiul meu priveşte bine în viaţa orişicui

ca să vezi cum îşi tratează binefăcătorul lui

când vezi nerecunoştinţă la un fiu sau ucenic

cât l-ar lăuda prostimea tu să ştii că-i un nimic.

6 - Să nu aibă liniştire cel ce binelui dă rău

până-şi va striga cu lacrimi peste tot păcatul său.

7 - Vinovat să fie veşnic cel nerecunoscător

roadă-i conştiinţa veşnic binele rămas dator

ardă-i conştiinţa veşnic orice rău făcut şi spus

celui ce i-a dat un nume şi pe braţul lui l-a dus.

8 - Vai de cei ce pot să doarmă ori să-nghită-un dumicat

până nu-şi îndreaptă răul făcut cui i-a ajutat.

9 - Sfântă e recunoştinţa, lucru mare este ea

omul mic cu suflet josnic nu-i în stare-a o avea

cine-ntoarce rău acelui care bine i-a făcut

este semn că suflet josnic şi netrebnic a avut.

10 - Dacă n-ai recunoştinţă,

să ştii că n-ai meritat

mila şi bunăvoinţa celui ce te-a ajutat.

11 - Nu om credincios, ori frate,

dar nici om de gloată nu-i

omul care cleveteşte binefăcătorul lui

cel ce-ntoarce rău acelui ce l-a ajutat pe el

e-un nelegiuit, un monstru,

un netrebnic şi-un mişel.

12 - Nu poţi mai uşor cunoaşte pe un om ce suflet are

decât de recunoştinţa către cel care-i datoare.

13 - O, recunoştinţa este o eternă datorie

faţă de acela care ţi-a făcut un bine ţie

cu cât binele-i mai mare e-astfel şi recunoştinţa

- celui care n-o arată ardă-i veşnic conştiinţa.

14 - Fiul meu şi pentru-o vorbă simte-te îndatorat

dacă cel care ţi-a spus-o, în vreun fel te-a ajutat.

15 - O, urmaşul meu, eu ţie nu-ţi las un mai sfânt îndemn

decât celor ce-ţi fac bine - al recunoştinţei semn

vezi cum mi-am cinstit eu tatăl, binefăcătorul meu

- de vei face şi tu astfel - să-ţi ajute Dumnezeu!