Reguli despre fumat...
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Un ostaş al Domnului nu fumează. De ce?
Întâi pentru că fumatul este un lucru urât şi urâcios. Îl rog pe fiecare fumător să se gândească şi să se întrebe oare ar putea sta cu ţigara în gură în faţa Mântuitorului? Oare rămâne, petrece şi călătoreşte împreună cu noi Domnul când întruna tot pufăim şi scuipăm?
Fumatul trebuie apoi lăsat pentru că el devine o patimă, o plăcere care întrece şi biruie plăcerea cea religioasă. De dimineaţa, de când se scoală până noaptea ce adoarme, fumătorul e veşnic tot cu gândul la plăcerea tabacului. Oare lucru bun şi curat este acesta?
Fumatul trebuie lăsat şi pentru că noi suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu de fiecare ban ce-l cheltuim. Noi nu suntem stăpânii, ci suntem numai administratorii averilor şi banilor noştri. Ce vom răspunde oare în faţa Domnului Dumnezeu despre banii ce i-am cheltuit pe tabac? Eu încă am fost odată fumător, dar m-am lăsat de fumat de când mergând odată iarna pe drum cu ţigara în gură am întâlnit pe o sărmană fetiţă ce tremura de frig. Ghetele ei erau rupte şi printr-un loc i se vedeau degetele degerate şi umflate de ger. Atunci am scos tabachera din buzunar şi am zvârlit-o în mijlocul drumului strigând: Oare asta-i Evanghelia lui Hristos?... eu să cheltuiesc mii de lei pentru o patimă rea în vreme ce picioarele săracilor şi nevoiaşilor îngheaţă de frig?
Câţi creştini sunt care nu se îndură să facă milostenie, se lipsesc de o Biblie, de o gazetă bună, de cărţi cu hrană sufletească, dar pentru tabac dau mii de lei pe an! Oare lucru bun şi curat este acesta?
De încheiere amintesc încă odată: un ostaş nu trăieşte din oprelişti, ci din puterea Duhului.
- Ce, te-a oprit Oastea să bei şi să-ţi petreci? - a fost întrebat un ostaş.
- Pe mine dragii mei - a răspuns ostaşul - nu m-a oprit Oastea, ci mi s-au deschis ochii cei sufleteşti să văd orbia şi nebunia în care am trăit.