Reguli despre fumat...
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Un ostaș al Domnului nu fumează. De ce?
Întâi pentru că fumatul este un lucru urât și urâcios. Îl rog pe fiecare fumător să se gândească și să se întrebe oare ar putea sta cu țigara în gură în fața Mântuitorului? Oare rămâne, petrece și călătorește împreună cu noi Domnul când întruna tot pufăim și scuipăm?
Fumatul trebuie apoi lăsat pentru că el devine o patimă, o plăcere care întrece și biruie plăcerea cea religioasă. De dimineața, de când se scoală până noaptea ce adoarme, fumătorul e veșnic tot cu gândul la plăcerea tabacului. Oare lucru bun și curat este acesta?
Fumatul trebuie lăsat și pentru că noi suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu de fiecare ban ce-l cheltuim. Noi nu suntem stăpânii, ci suntem numai administratorii averilor și banilor noștri. Ce vom răspunde oare în fața Domnului Dumnezeu despre banii ce i-am cheltuit pe tabac? Eu încă am fost odată fumător, dar m-am lăsat de fumat de când mergând odată iarna pe drum cu țigara în gură am întâlnit pe o sărmană fetiță ce tremura de frig. Ghetele ei erau rupte și printr-un loc i se vedeau degetele degerate și umflate de ger. Atunci am scos tabachera din buzunar și am zvârlit-o în mijlocul drumului strigând: Oare asta-i Evanghelia lui Hristos?... eu să cheltuiesc mii de lei pentru o patimă rea în vreme ce picioarele săracilor și nevoiașilor îngheață de frig?
Câți creștini sunt care nu se îndură să facă milostenie, se lipsesc de o Biblie, de o gazetă bună, de cărți cu hrană sufletească, dar pentru tabac dau mii de lei pe an! Oare lucru bun și curat este acesta?
De încheiere amintesc încă odată: un ostaș nu trăiește din opreliști, ci din puterea Duhului.
- Ce, te-a oprit Oastea să bei și să-ți petreci? - a fost întrebat un ostaș.
- Pe mine dragii mei - a răspuns ostașul - nu m-a oprit Oastea, ci mi s-au deschis ochii cei sufletești să văd orbia și nebunia în care am trăit.