Și robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea.
Se poate și să vină cineva chiar ani de zile la biserică și la adunare, dar fără să se nască din nou și fără a deveni un înfiat prin Duhul Sfânt (Rom. 8, 15).
Se poate ca cineva și să meargă între copiii lui Dumnezeu, ani de zile, să pară că este ostaș și chiar bun lucrător al Domnului Isus,
și poate să ia parte cu frații la adunări de rugăciune, de adâncă părtășie duhovnicească
și chiar să pară că este și el unul din ei
se poate mai mult chiar, și mai rău chiar, - să-și facă loc în fruntea adunării și lucrării Domnului, făcându-se învățător, îndrumător, cântăreț, îndrumător al altora,
- când sufletește el nu este un slobozit al Domnului, nici un om născut din nou, nici un om duhovnicesc,
ci un biet rob al vreunui păcat sau a mai multora, păstrate și practicate în ascuns, sau chiar pe față.
Însă dacă cineva este în felul acesta un rob și nu un fiu, al Duhului Sfânt și al Lucrării Sale,
chiar dacă ar umbla oricâți ani, după Hristos și după turma Lui,
vine o zi când el se lasă de biserică,
se lasă de învățătură,
se lasă de frați și de credință
și se lasă de Hristos... Sau îl leapădă acestea pe el.
Fiindcă el n-a fost îngemănat acolo, ci lipit numai, ca un timbru pe o scrisoare. Îndată ce dă de puțină umezeală se dezlipește.
Îndată ce vine o ispită sau o încercare mai grea, cade și se desparte pe totdeauna de tot ce părea că iubește înainte.
Îndată ce vine o cerință sau o jertfă mai grea pentru Domnul, se desparte de Hristos.
Robul nu rămâne pururea în casă.
Doar fiul rămâne pururea!
Orice s-ar întâmpla cu adunarea, fiul rămâne statornic, fiindcă pe el nu adunarea îl ține, ci îl ține Hristos.
Adunarea poate să fie, sau să nu fie, liberă,
poate să se țină, sau să nu se poată ținea.
Dar Hristosul lui e liber, e puternic și e totdeauna prezent.
Orice s-ar întâmpla cu frații,
orice ar face unul sau altul dintre ei,
cel care este un fiu al Domnului nu părăsește învățătura și Casa lui Dumnezeu unde a aflat credința care duce la mântuire, niciodată.
Ci în sfințenie și în statornicie trăiește și moare în ea.
Orice s-ar întâmpla în Biserică și cu Hristos,
oricum ar fi preotul sau episcopul, el nu va păsări învățătura,
căci oamenii pot avea păcate, dar învățătura nu, căci ea este Adevărul cel veșnic.
Dar dacă ai putut părăsi Lucrarea Domnului în care te-ai născut din nou, învățătura și ascultarea de ea,
sau dacă ai putut părăsi pe frații și surorile cu care ai umblat și ai simțit la fel, care te-au iubit și te-au ajutat, când erai necunoscut și nevoiaș,
sau dacă ți-ai putut părăsi credința pe care o primiseși odată pentru totdeauna,
sau dacă ai putut părăsi Biserica în care te-ai născut și care este unică,
sau dacă ai putut primi în inimă un alt duh, deosebit de acela al Frățietății tale dintâi
și o altă încredințare deosebită,
sau dacă ai putut să te rupi de unitatea frățească, dezbinându-te pe tine și încă și pe alții, împotrivindu-te mustrării fraților și făcându-te vânzătorul lor,
sau dacă nu te mai simți legat cu toată puterea inimii tale, duhului tău și al dragostei tale de frații tăi și acum umbli de capul tău, cum vrei și pe unde îți place,
purtat de păcate și stăpânit de nestatornicie, pe la tot felul de rătăciri de la credința ta,
- atunci tu nu ești un fiu, ci ești un rob care nu va mai rămânea multă vreme în Casa Domnului,
nici în Lucrarea Domnului,
nici în slujba Domnului,
nici în fața Domnului,
ci vei merge în veșnicul abis, căci tu nu ești un fiu.
Fiindcă fiii se poartă altfel!
Doamne și Dumnezeul nostru Atotputernic,
Te rugăm ferește-ne pe toți, să nu cădem în robia nici unui păcat care ne-ar desparte de Tine și de Frățietatea noastră în care este dragostea,
nici de învățătura noastră, care este Adevărul în Biserica Ta.
Ci printr-o smerită ascultare și sinceră credincioșie în toate lucrurile, să ne purtăm ca niște fii adevărați,
spre a fi totdeauna părtași ai bucuriei și părtășiei cu Tine, în Casa Ta de aici și în Casa Ta cea strălucită și veșnică din Cer.
Amin.
+
Prin păcate omu-ajunge un vrăjmaș cu Dumnezeu,
căci spre cerul unde-odată el privea cu drag mereu
după ce-a căzut, se uită îngrozit ca spre-un tiran
simte că-are-acum acolo nu un Prieten ci-un dușman.