Şi robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea.
Se poate şi să vină cineva chiar ani de zile la biserică şi la adunare, dar fără să se nască din nou şi fără a deveni un înfiat prin Duhul Sfânt (Rom. 8, 15).
Se poate ca cineva şi să meargă între copiii lui Dumnezeu, ani de zile, să pară că este ostaş şi chiar bun lucrător al Domnului Isus,
şi poate să ia parte cu fraţii la adunări de rugăciune, de adâncă părtăşie duhovnicească
şi chiar să pară că este şi el unul din ei
se poate mai mult chiar, şi mai rău chiar, - să-şi facă loc în fruntea adunării şi lucrării Domnului, făcându-se învăţător, îndrumător, cântăreţ, îndrumător al altora,
- când sufleteşte el nu este un slobozit al Domnului, nici un om născut din nou, nici un om duhovnicesc,
ci un biet rob al vreunui păcat sau a mai multora, păstrate şi practicate în ascuns, sau chiar pe faţă.
Însă dacă cineva este în felul acesta un rob şi nu un fiu, al Duhului Sfânt şi al Lucrării Sale,
chiar dacă ar umbla oricâţi ani, după Hristos şi după turma Lui,
vine o zi când el se lasă de biserică,
se lasă de învăţătură,
se lasă de fraţi şi de credinţă
şi se lasă de Hristos... Sau îl leapădă acestea pe el.
Fiindcă el n-a fost îngemănat acolo, ci lipit numai, ca un timbru pe o scrisoare. Îndată ce dă de puţină umezeală se dezlipeşte.
Îndată ce vine o ispită sau o încercare mai grea, cade şi se desparte pe totdeauna de tot ce părea că iubeşte înainte.
Îndată ce vine o cerinţă sau o jertfă mai grea pentru Domnul, se desparte de Hristos.
Robul nu rămâne pururea în casă.
Doar fiul rămâne pururea!
Orice s-ar întâmpla cu adunarea, fiul rămâne statornic, fiindcă pe el nu adunarea îl ţine, ci îl ţine Hristos.
Adunarea poate să fie, sau să nu fie, liberă,
poate să se ţină, sau să nu se poată ţinea.
Dar Hristosul lui e liber, e puternic şi e totdeauna prezent.
Orice s-ar întâmpla cu fraţii,
orice ar face unul sau altul dintre ei,
cel care este un fiu al Domnului nu părăseşte învăţătura şi Casa lui Dumnezeu unde a aflat credinţa care duce la mântuire, niciodată.
Ci în sfinţenie şi în statornicie trăieşte şi moare în ea.
Orice s-ar întâmpla în Biserică şi cu Hristos,
oricum ar fi preotul sau episcopul, el nu va păsări învăţătura,
căci oamenii pot avea păcate, dar învăţătura nu, căci ea este Adevărul cel veşnic.
Dar dacă ai putut părăsi Lucrarea Domnului în care te-ai născut din nou, învăţătura şi ascultarea de ea,
sau dacă ai putut părăsi pe fraţii şi surorile cu care ai umblat şi ai simţit la fel, care te-au iubit şi te-au ajutat, când erai necunoscut şi nevoiaş,
sau dacă ţi-ai putut părăsi credinţa pe care o primiseşi odată pentru totdeauna,
sau dacă ai putut părăsi Biserica în care te-ai născut şi care este unică,
sau dacă ai putut primi în inimă un alt duh, deosebit de acela al Frăţietăţii tale dintâi
şi o altă încredinţare deosebită,
sau dacă ai putut să te rupi de unitatea frăţească, dezbinându-te pe tine şi încă şi pe alţii, împotrivindu-te mustrării fraţilor şi făcându-te vânzătorul lor,
sau dacă nu te mai simţi legat cu toată puterea inimii tale, duhului tău şi al dragostei tale de fraţii tăi şi acum umbli de capul tău, cum vrei şi pe unde îţi place,
purtat de păcate şi stăpânit de nestatornicie, pe la tot felul de rătăciri de la credinţa ta,
- atunci tu nu eşti un fiu, ci eşti un rob care nu va mai rămânea multă vreme în Casa Domnului,
nici în Lucrarea Domnului,
nici în slujba Domnului,
nici în faţa Domnului,
ci vei merge în veşnicul abis, căci tu nu eşti un fiu.
Fiindcă fiii se poartă altfel!
Doamne şi Dumnezeul nostru Atotputernic,
Te rugăm fereşte-ne pe toţi, să nu cădem în robia nici unui păcat care ne-ar desparte de Tine şi de Frăţietatea noastră în care este dragostea,
nici de învăţătura noastră, care este Adevărul în Biserica Ta.
Ci printr-o smerită ascultare şi sinceră credincioşie în toate lucrurile, să ne purtăm ca nişte fii adevăraţi,
spre a fi totdeauna părtaşi ai bucuriei şi părtăşiei cu Tine, în Casa Ta de aici şi în Casa Ta cea strălucită şi veşnică din Cer.
Amin.
+
Prin păcate omu-ajunge un vrăjmaş cu Dumnezeu,
căci spre cerul unde-odată el privea cu drag mereu
după ce-a căzut, se uită îngrozit ca spre-un tiran
simte că-are-acum acolo nu un Prieten ci-un duşman.