Rosturile naţionale ale Oastei Domnului

Oastea Domnului a luat un mare avânt. Peste 5.000 de luptători se află în prezent strânşi sub steagul Mântuitorului. Nu este nici un judeţ în ţară, unde Oastea să n-aibă mai mulţi sau mai puţini ostaşi. De la Nistru până la Tisa, steagurile noastre fâlfâie cu biruinţă. Suntem în plină înaintare căci cu noi este Dumnezeu.

Noi luptăm în primul rând pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor. Mobilizăm sufletele la luptă contra păcatului, contra întunericului şi contra vrăjmaşului diavol. Suntem o trâmbiţă de deşteptare: suntem un vânt de primăvară religioasă.

În rândul al doilea, noi luptăm şi pentru ţărişoara noastră cea nouă şi scumpă. Opt sute de mii de români s-au jertfit pentru cucerirea acestei ţări. Dar, vai, avem acum de furcă cu un alt duşman intern. Ne cuceresc răutăţile şi păcatele: ne biruie stări urâte şi păcătoase care trebuie odată să înceteze.

Noi vrem să cucerim a doua oară ţara aceasta, pentru Evanghelia lui Hristos.

Români din toate unghiurile ţării se întâlnesc în Domnul; se întâlnesc ca fraţii de luptă într-o Oaste ce vrea să cucerească din nou această ţară pentru Evanghelia lui Hristos.

Când de la Nistru până la Tisa tot românul se va hotărî împotriva păcatelor, când de la Maramureş până la Dunăre şi Marea Neagră tot românul se va aprinde de dorul şi de dorinţa să trăiască o viaţă după Evanghelia lui Hristos; când ţara aceasta se va umplea de fronturi şi de ostaşi hotărâţi la luptă împotriva păcatelor; când vom cuceri a doua oară această ţară pentru Evanghelia lui Hristos, atunci - şi numai atunci - am asigurat pe veci viitorul acestei ţări şi acestui neam.

Sănătatea şi însănătoşirea morală a oamenilor: aceasta-i temelia cea tare despre care zice Evanghelia că nici apele nici vânturile n-au putut-o răsturna. Numai pe această temelie se poate clădi şi viitorul neamurilor şi ţărilor.

O cum s-ar schimba ca prin minune stările din ţara noastră dacă oamenii din ea s-ar hotărî pentru Isus Hristos! Când şi miniştrii, când şi slujbaşii, când şi plugarii şi cărturarii, când şi săracii şi bogaţii şi cei învăţaţi şi cei neînvăţaţi, s-ar hotărî cu toţii să trăiască şi să lucre aşa cum spune Evanghelia. Atunci îndată s-ar face ţara noastră cea nouă un Canaan dulce şi plăcut.