Rugăciune (2)
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Ştiu că tu cunoşti prea bine rugăciunea din durere,
rugăciunea din dorinţă,
rugăciunea mulţumirii
- dar cunoşti tu oare bine rugăciunea bucuriei
cea mai mare fericire: rugăciunea bucuriei?
Nu puterea rugăciunii,
pacea ei,
sau liniştirea
ce le-aduce ea în suflet şi în gânduri pe deplin
ci slăvita bucurie ce-ţi transfigurează faţa
când te afli chiar naintea strălucirii lui Hristos!
Când golit de tot ce-i lume stai în faţa Lui Slăvită
fără cereri şi dorinţe,
fără gând şi fără grai
numai cu o nesfârşită şi nespusă bucurie
că Îl poţi privi pe Domnul
şi El te priveşte, blând...
numai cu o negrăită şi cerească fericire
că nici nu mai ai nevoie să-I ceri
şi să-I spui
nimic.
În aceste stări de haruri
vremea n-are nici măsură
nici putere,
nici valoare,
- este ca şi cum n-ar fi.
Asta-i taina de pe munte,
locul cel mai nalt din lume
următorul pas nu poate fi făcut
decât în Cer.