Rugăciune (2)
Traian Dorz - Hristos - Mântuitorul nostru
Mărire veşnică Învierii Tale Isuse Doamne,
Mărire Ţie care din Ziua Întâi a celei dintâi Săptămâni, ai răsărit lumii Lumina văzută, prin care ne-ai dat tuturor viaţa aceasta trecătoare (Ioan 1, 4; Geneza 1, 3).
Mărire Ţie, pentru că tot în Ziua dintâi a Săptămânii ai răsărit Bisericii Tale Lumina Învierii Tale prin care ne dai tuturora viaţa veşnică.
Şi mărire Ţie pentru că tot într-o astfel de Zi Întâi, dar dintr-o Săptămână Veşnică ne vei da, tuturor celor ce au crezut că Tu eşti Hristosul Fiul Dumnezeului Celui Viu şi Te-au primit pe Tine Domnul şi Mântuitorul nostru - ne vei da Lumina deplină, Lumina întreită, Lumina care va cuprinde desăvârşit şi etern toată fericirea şi slava Ta desăvârşită şi eternă.
este Grădina Raiului nostru, căci acolo am văzut şi am aflat Lumina care ne-a dăruit o fericire adevărată şi veşnică.
Golgota este înălţimea de unde privim şi vedem toate într-o lumină nouă şi veşnică.
De acolo am văzut cu adevărat cât de mult ne-a iubit Tatăl.
Cât de mare preţ ai dat Tu pentru răscumpărarea noastră.
Cât de adânc şi de fără scăpare eram căzuţi şi pierduţi noi!
Prin lumina Golgotei putem vedea cât de zadarnice şi trecătoare sunt toate avuţiile şi toată slava oamenilor.
Prin lumina Învierii Tale putem vedea cât de frumoasă şi fericită poate fi viaţa trăită cu Tine şi pentru Tine.
Prin lumina Învierii Tale putem simţi cât de adevărată şi fericită este nădejdea învierii, pentru cei care Îţi cred şi Îţi urmează Ţie.
Prin lumina Învierii Tale vedem trecutul nostru iertat şi viitorul nostru slăvit.
Şi numai de pe înălţimile Golgotei şi prin lumina Învierii Tale vedem totul adevărat şi luminos.
O, Isuse Doamne, Isuse ajută-ne să alergăm şi noi la Crucea şi la mormântul Tău, să ne aplecăm şi noi şi să privim adânc, cu rugăciune şi meditaţie, pentru ca să primim de acolo lumina prin care să ştim cunoaşte şi preţui totul la preţul adevărat.
Şi Te rugăm Doamne Isuse să ne insufli Duhul Tău Sfânt prin care să ajungem cu adevărat a Te avea pe Tine deplin în noi.
Cuvântul Tău să locuiască în inimile noastre nu numai în forma lui ci în toată puterea sa. Nu numai cu litera sa ci şi cu duhul său. Însoţirea Ta să ne fie conştientă necurmat şi dovada ei să adeverească tot ce facem şi spunem în Numele Tău.
Încrederea noastră în făgăduinţele Tale şi bizuirea noastră pe Tine să ne fie atât de adânci, de împărtăşite şi de îndestulătoare, încât să nu mai avem nevoie de nimic mai mult nici pentru viaţă şi nici pentru moarte.
Atunci nici o încuietoare nu Te va putea opri pe Tine să vii la noi. Şi nici o ameninţare nu ne va putea opri pe noi să venim la Tine. Atunci nici o dovadă nu ne va mai fi necesară ca să putem crede oriunde.
Nu vom mai alerga după minuni.
Nu vom mai cere semne.
Nu ne vom mai frământa cu nimic din acestea niciodată, ca ucenicii Tăi înainte de primirea Duhului,
ci vom sta liniştiţi crezând fără greutate şi aşteptând fără grabă împlinirea făgăduinţei în care vom crede atunci fără clintire - ca Maica Ta Sfântă.
Te rugăm Doamne Isuse, nu ne lăsa să lipsim niciodată din numărul, din adunarea şi din părtăşia alor Tăi, fraţii noştri. Nu ne lăsa să ne despărţim de acei între care Tu ne-ai chemat şi ne-ai pus la naşterea din nou, în Lucrarea Ta, în învăţătura Ta, în credinţa Ta. Ci acolo rămânând, să căutăm pacea cu toţi şi sfinţirea fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu.
Păreri străine faţă de învăţătura pe care ne-ai dat-o Tu între fraţii noştri, nu lăsa să pună stăpânire niciodată pe noi.
Nici nu ne lăsa să fim nişte lesne-crezători şi nişte uşor-înduplecaţi,
ca nu cumva să fim clătinaţi de vânturi viclene, de încredinţări false, de hristoşii mincinoşi,
ca să nu ajungem ca nişte valuri tulburi, purtate încoace şi încolo (Efes. 4, 14-15), tulburând şi pe alţii.
Ci statornici pe Adevărul Credinţei şi zidiţi pe Temelia Dragostei să putem fi nişte împreună lucrători cu Tine şi cu ai Tăi la Slava Sfintei Tale Biserici. Şi la mântuirea tuturor semenilor noştri.
Te rugăm Doamne Isuse scrie pe inimile noastre Cuvântul Tău Sfânt cu slovele de aur şi de foc, ale faptelor şi gândurilor luminoase, pentru ca şi noi să-l putem scrie astfel pe vieţile altora. Şi precum Tu i-ai iubit pe aceia, care Ţi-au fost daţi Ţie de Tatăl şi nu i-ai părăsit din cauza slăbiciunilor lor, ca să mergi la alţii, tot aşa şi noi să nu-i părăsim pe fraţii care ni i-ai dat Tu, oricâte slăbiciuni am vedea uneori la ei,
ci să rămânem între ei ajutându-i până vor ajunge neclintiţi şi minunaţi - cu toţii.
Şi după cum sfântul Tău ucenic Ioan a păstrat în inima sa ca Maica Ta Sfântă, până la sfârşit Cuvintele Tale întocmai, cum le-a auzit de la început, - asemenea Te rugăm să le păstrăm şi noi, tot cum le-am auzit de la început de la ai Tăi, de la ai noştri.
Anii să nu le schimbe.
Bătrâneţea să nu le piardă.
Slăbiciunea să nu le acopere.
Uitarea să nu le întunece.
Şi suferinţa să nu ni le depărteze.
Ci toate acestea să ni le facă şi mai scumpe, mai dragi, mai luminoase, mai limpezi, mai puternice, mai slăvite.
Până când chipul nostru va deveni chipul Tău şi al lor.
Şi slava lor care eşti Tu, va deveni slava noastră, Domnul nostru Iubit, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
Isus Hristos.
Amin.