După ce a zis aceste vorbe, s-a întors, şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.
Revederea lui Isus ne umple sufletul nostru dintr-o dată de o lumină neobişnuită şi faţa noastră de o bucurie strălucitoare.
Maria vorbea cu îngerii, dar dintr-o dată s-a întors şi a văzut pe cineva înapoia ei.
Cum s-a întors ea dintr-o dată să se uite înapoi?
Va fi simţit pe cineva venind?
Dar când vorbeşti cu îngerii, mai poţi auzi şi mai poţi vedea şi altceva?
O, când începi să vezi minunile lui Dumnezeu, atunci ele vin nu numai pe neaşteptate, dar şi mereu unele mai mari ca altele.
Poate că vorbind cu îngerii Maria va fi văzut cu bucurie o lumină luminând dintr-o dată fiinţele lor. Feţele lor tresărind. Şi ochii lor privind peste ea, înapoia ei la cineva Strălucitor, mult mai strălucitor ca ei.
Ea uşor a înţeles deodată atunci că vine cineva din spate - şi s-a întors numaidecât să vadă pe cine au văzut îngerii din faţa ei, cu care vorbesc.
Sau poate că Maria s-a întors numai la un îndemn lăuntric pe care îl presimte uneori dintr-o dată inima iubitoare la apropierea Celui pe care Îl caută şi-L doreşte cu toată puterea ei.
O, de câte ori am tresărit şi noi iubiţi în inimă de presimţirea apropierii din spate a fiinţei iubite, fără să o fi auzit şi fără să o fi văzut înainte! Duhul iubirii adevărate, are căile lui tainice şi mijloacele sale de înştiinţare, pentru inimile pe care le-a legat cu razele lui.
Când toată inima ta Îl iubeşte fierbinte pe Isus,
când toată fiinţa ta este plină de aşteptarea revederii Lui,
când toate gândurile tale îţi sunt trimise după El,
când tot timpul tău este umplut cu căutarea şi chemarea Lui,
când toate întrebările şi răspunsurile tale Îl privesc pe El,
- o, atunci cât de pline sunt toate de Prezenţa Sa Dumnezeiască!
Şi ce normal îţi este ca să-ţi apară aievea aci, El... ca dragostea Lui să ţi Se arate întrupată într-o nebănuită apariţie fericită, şi ca nimic să nu-L mai poată opri să ţi Se descopere, cuprins deplin de întreagă fiinţa ta, cu toate cele patru dimensiuni ale ei.
O, cât de adevărată este minunea aceasta!
Cât de cereşti sunt aceste trăiri,
- şi totuşi cât de normale devin ele pentru acei care într-adevăr au toată inima plină de o fierbinte dragoste pentru Isus.
Care au toate cuvintele şi tăcerile lor,
toate gândurile şi simţirile fiinţei lor, stăpânite deplin de setea şi dorul aşteptării şi revederii lui Isus!
Nenumărate au fost şi sunt minunile pe care le-a făcut iubirea lui Hristos, spre a le răspunde acestora,
şi pe care le face şi astăzi această iubire a Lui, faţă de astfel de inimi pline-plinuţe de Isus.
Dragă suflete al meu, tu nu-L vei putea vedea niciodată pe Isus dacă nu te întorci din nou şi din nou...
Hristos este şi lângă tine cum era lângă Maria. Dar ca să-L vezi, ca să-L afli, ca să-L cunoşti, trebuie mereu să te întorci.
Trebuie la început să te întorci exact invers. Să fii cu faţa unde erai cu spatele, căci erai cu faţa la lume şi cu spatele la Isus. Hristos nu era acolo unde priveai tu atunci.
El nu este nici unde priveşti tu în momentele de teamă, de îngrijorare, de spaimă, sau de durere. Ci tocmai înapoi, în pace, în linişte, în mângâiere, în bucurie. Spre acolo trebuie să te întorci.
Hristos nu este nici în mormânt, în întuneric, în îngustime, ci tocmai în partea inversă, în viaţă, în lumină, în libertate. Spre acolo întoarce-te!
Întorcându-te spre acestea, vei da cu ochii întâi de Isus.
Pentru că toate celelalte ale Lui, sunt după El, în urma Lui, în partea Sa.
O, dacă şi tu vrei să scapi de mormânt, de îngrijorări, de singurătate şi de teamă, întoarce-te şi tu înspre Isus. Întoarce-te până la Isus.
Întoarce-ţi spatele spre întunericul păcatelor, spre îngrijorările singurătăţii, spre urâtul morţii - şi întoarce-ţi faţa toată numai înspre Isus.
Când îţi întorci privirea spre El, te luminezi dintr-o dată şi pe totdeauna de bucurie. Ca Maria în Dimineaţa Învierii.
O, suflete al meu, saltă acum şi te bucură,
luminează-te şi cântă inima mea,
umple-te de negrăită şi strălucită fericire întreaga mea fiinţă, căci Mântuitorul tău este întors spre tine şi tu întors spre El. De la El ai venit în lume pentru a-L căuta cu credinţă, pentru a-L sluji cu nădejde şi pentru a-L dori cu iubire.
Întoarce-ţi necurmat toată faţa ta, toate gândurile tale spre Isus, numai spre El. Alipeşte-te de El tot mai strâns.
Cuprinde-te de El tot mai fierbinte.
Pătrunde-te de El tot mai adânc, până când cuvintele Lui vor deveni cuvintele tale, voia Lui voia ta şi Eul Lui eul tău cel nou.
Trăind El în tine iar tu în El, înomenirea Lui va deveni îndumnezeirea ta.
Iar în clipa când te vei întoarce înapoi la El şi-L vei vedea pe Isus pentru a te uni cu El pe totdeauna în focul de la Poarta Veşniciei nu va avea ce rămâne din toate ale tale decât atât de puţin, ca dintr-o floare într-un rod copt la culesul cel fericit.
Slavă Învierii Tale Isuse Doamne, slavă Ţie.
Pentru clipa cea unică a întoarcerii mele spre Tine la naşterea din nou, - slavă veşnică Ţie.
Cu o recunoştinţă unică Îţi mulţumesc pentru aceasta.
Pentru bucuriile sfinte cu care Tu îmi umpli inima, lacrimile, gândurile, rugăciunile şi meditaţiile mele, acum când de fiecare dată mă întorc spre Tine, cu o dragoste unică Îţi mulţumesc ca de fiecare minune.
Dar pentru Clipa Veşnică în care mă vei întoarce pe totdeauna la Tine şi Te voi revedea aievea, cum oare să-Ţi mai pot mulţumi?
Asta voi şti-o numai atunci. Acum nu pot.
Slavă şi slavă veşnică Ţie, Dulcele şi Strălucitul meu Mântuitor Isus Hristos.
Amin.
+