Dar acum Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
Şi pentru că nici o umbră trecătoare nu trebuie să întunece niciodată lumina bucuriei veşnice a lui Hristos din inimile ucenicilor Săi, Domnul Isus S-a rugat pentru ei mai departe:
- Dar acum Eu vin la Tine şi spun aceste lucruri pe când încă sunt în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
Amintirea proaspătă încă a dezbinării unuia dintre ei,
presimţirile pline de nelinişte care le bântuiau inimile lor
şi înştiinţările lămurite pe care le auziseră şi le vor mai auzi încă din gura Domnului Isus,
aveau să încerce greu credinţa şi nădejdea pe care le cerea dragostea şi rămânerea lor cu Hristos,
pentru toate luptele pe care vor trebui să le ducă,
pentru toată uriaşa muncă ce stătea în faţa lor,
pentru marele număr de încercări prin care trebuiau să mai treacă până vor ajunge la marginile pământului,
la sfârşitul veacurilor
şi la împlinirea datoriei lor,
- ucenicii lui Hristos aveau nevoie de ceva mai mare decât lumea. Mai tare decât moartea. Şi mai scump decât viaţa.
Ca să-i poată face să treacă peste toate acestea.
Acest ceva le-a dat Hristos!
Acest ceva i-a făcut în stare să biruiască totul.
Acest ceva nu i-a lăsat niciodată doborâţi de nimic.
Acest ceva este bucuria lui Hristos în ei.
Credinţa lui Hristos este puternică şi biruitoare.
Nădejdea lui Hristos este luminoasă şi încurajatoare.
Iubirea lui Hristos este dulce şi mângâietoare.
Răbdarea lui Hristos este paşnică şi liniştitoare,
- dar Bucuria lui Hristos este eroică şi strălucită.
Bucuria lui Hristos este cât toate acestea la un loc - şi poate şi mai mult.
Pentru că în bucuria aceasta este deplinătatea tuturor harurilor. Este suma tuturor comorilor. Este Însăşi Prezenţa copleşitoare a lui Dumnezeu.
În bucuria lui Hristos nu există înfrângeri. Nu există pagube. Nu există nici chiar sacrificii.
Există numai biruinţe, numai câştiguri, numai binefacere. În toate. Şi întotdeauna.
Ucenicii adevăraţi ai lui Hristos au pornit în Numele Lui nu mânaţi ci atraşi.
Nu îndemnaţi din urmă ci chemaţi dinainte.
Nu împinşi de ambiţii omeneşti - ci înflăcăraţi de bucuria de a-L urma pe Hristos, - bucuria inimii lor, strălucirea vieţii lor, comoara veşniciei lor.
Mijloacele lor au putut fi oricât de simple,
darurile lor oricât de sărace,
lipsurile lor oricât de multe,
numărul lor oricât de mic,
- bucuria lui Hristos din inima lor le-a fost nu numai îndemn şi putere şi biruinţă, ci şi răsplată nebănuită pentru orice jertfă şi pierdere.
Cine poate cânta în foamete şi în frig?
Cine poate privi senin la călăul lui?
Cine poate să se roage pentru vrăjmaşii săi?
Cine îşi poate da viaţa lui fără nici un regret, pentru semeni?
Cine poate vedea cerul deschis, cu faţa strălucind, în mijlocul loviturilor ucigătoare?
- Nimeni, decât acela care are în el bucuria lui Hristos deplină.
Dar acela care o are această bucurie, acela poate!
Toate popoarele lumii au o istorie orizontală. Numai poporul lui Dumnezeu are o istorie verticală.
Toate popoarele lumii au avut asocieri cu diferite puteri lumeşti. Numai poporul lui Dumnezeu s-a asociat cu puterile cereşti.
De aceea istoria tuturor celorlalte popoare este plină de căderi, de înfrângeri, de amărăciuni şi de întunecime.
Chiar şi marile lor izbânzi s-au prefăcut mai apoi în înfrângeri. Marile înălţări în prăbuşiri. Şi marile lor laude în ruşinoase amintiri.
Dar ce minunat a lucrat Hristos în toată istoria poporului Său vechi sau nou.
Dumnezeu a prefăcut chiar şi amărăciunile alor Săi în îndulciri, înfrângerile în izbânzi, lacrimile în cântări de veselie şi răstignirile lor în învieri strălucite.
Pentru că bucuria Lui din inimile lor a fost ca soarele totdeauna la amiază, în toată plinătatea căldurii, puterii şi strălucirii sale.
O, dacă am avea şi noi cu plinătate această bucurie în noi!
Cum s-ar schimba într-o clipă nu numai faţa noastră ci şi faţa lumii.
Nu numai prezentul ci şi viitorul.
Nu numai oamenii ci şi lucrurile.
Hristos e în primul rând bucurie.
Îl cunoşti tu, aşa?
Slavă veşnică plină de bucurie Ţie Isuse Strălucit, Bucuria negrăită şi strălucită a inimilor noastre.
O, din tot sufletul nostru Te slăvim că prin Tine am primit ceea ce este mai scump decât aurul, mai tare decât fierul, mai înalt decât zidurile, mai călduros decât îmbrăcămintea, mai dulce decât viaţa, mai tare decât ameninţarea, mai fericit decât dragostea - bucuria Ta în noi.
Te rugăm ţine-o în noi toţi pe totdeauna.
Amin.