Să mă primească iarăşi
Traian Dorz - Eternele Poeme
Să mă primească iarăşi iubirea mea zdrobită
cu dulcea sărutare pe care i-o ştiam
n-ar fi pe lumea asta o zi mai strălucită
şi nici un har mai mare n-aş mai dori să am.
Să mă privească Domnul cu-ncrederea deplină
cum mă privea odată cu ochii dragi şi moi
n-ar fi pe lumea asta o stare mai divină
şi-o altă fericire s-o mai doresc apoi.
...O, voi acei ce treceţi pe lângă-a mea durere
nu vă miraţi de focul în care mă frământ
că nu-i păcat mai mare să-ţi toarne-atâta fiere
ca cel făcut iubirii în ceasul cel mai sfânt.
O, ascultaţi-mi plânsul voi cei ce veţi mai trece
vreodată prin durerea ce-o-ndur acuma eu
să ştiţi, - nu-i ispăşire s-o poţi mai greu petrece
decât pe rugul vinei aprins de Dumnezeu.
Să nu greşiţi iubirii nici dac-aţi arde-o viaţă
păstraţi-o mai curată ca lacrima din zori
că nu-i ca a iubirii mai strălucită faţă
dar nici de-a ei păcate să plângi de-atâtea ori.