Foto Traian Dorz

Să mănânce... şi să nu moară

Traian Dorz - Hristos - Pâinea noastră

Pâinea, care se coboară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară.
După cum toate morţile sunt Moartea,
toate vieţile sunt Viaţa,
toate înfometările sunt Foamea,
toţi oamenii sunt Omul
şi toate pâinile sunt Pâinea,
aşa toate chemările sunt Chemarea.
Cu toate glasurile mărturisitorilor Săi, Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos, ne descoperă Pâinea Vieţii, pe Hristos,
încredinţându-ne cu toată puterea că cine se hrăneşte din această Pâine nu va muri niciodată.
De fapt, moartea, în înţelesul de nimicire nu există.
Nu există nimicire ci numai trecere în altă existenţă.
Moarte se numeşte existenţa nefericită în osânda şi în lipsa prezenţei lui Dumnezeu, în care trec cei care în existenţa aceasta L-au tăgăduit pe Dumnezeu cu cuvântul sau cu faptele lor.
Moartea este starea de păcat (Efes. 2, 1-5),
sau starea de osândă (Luca 16, 23),
în care sunt, sau în care vor fi, cei fără Dumnezeu.
După cum viaţa este starea de har, starea cea de fericire în care sunt, sau vor fi, cei care Îl au pe Hristos.
Pâinea binecuvântată din Cer ni s-a dat - tocmai pentru ca mâncând din ea să nu murim, adică să nu ajungem în existenţa de păcat aici şi în cea de osândă în veşnicie.
Cine se hrăneşte din Hristos nici nu poate duce o existenţă întunecată în păcat. Puterea lui Hristos nimiceşte din om microbul păcatului, însănătoşind toate celulele sufletului şi desăvârşind tot mai curat toate simţurile lui duhovniceşti.
Primenind astfel pe tot mai mulţi oameni, prin aceştia El va primeni cu timpul poporul întreg şi lumea întreagă. Acesta este, aluatul pus să dospească toată frământătura.
Grăuntele de muştar care a crescut devenind adăpost pentru toate păsările (Luca 13, 19-21).
Sau lumina lumii şi sarea pământului (Matei 5, 13-14).
Domnul şi Dumnezeul nostru,
Te rugăm ai milă de slăbiciunile noastre şi fă ca toţi cei ce am gustat din Tine, să nu mai ajungem prin neascultare şi uitare într-o existenţă moartă,
într-o stare de păcat şi întuneric, prin cădere în trufie sau neascultare rupând legătura cu Tine şi cu ai Tăi.
Ci plini de viaţa şi dulceaţa Ta, să trăim rodind tot mai frumos
şi în viaţa aceasta şi în cealaltă.
Amin.
+
Te pregăteşti atâta când ai vreo cale-acum,
dar te găteşti tu oare de cel din urmă drum?
Când ai atâtea griji de-un drum din care vii
ce grijă ţi se cere când pleci pe veşnicii!