Să ne ţinem de credinţa

Să ne ţinem de credinţa cea lăsată din părinţi

peste ea să ardem toată râvna inimii fierbinţi,

în vestirea ei să punem dulcele iubirii har,

şi-al ei foc să-l ţinem veşnic alb pe-al inimii altar.

De biserica în care ne-am născut şi ne-am trezit

sufletul să ne rămână pentru veci nedespărţit

dragostea din ea s-o creştem, frumuseţea-i s-o cinstim

credincioşi să-i fim şi vrednici cât pe lume-o să trăim.

Crucea Domnului ne fie Semnul Jertfei Lui mereu

Steag nălţat frumos în cinstea Numelui lui Dumnezeu

şi îndemn şi scut în lupta ascultării de Hristos

numai astfel ni-e şi drumul şi sfârşitul luminos.

Asta-i Dreapta-nvăţătură după care ascultând

ne urmăm părinţii noştri prin urmaşi continuând,

astfel noi legăm Trecutul de Prezent şi Viitor

să intrăm în Veşnicie într-un lanţ nemuritor...

Iar la Marea Răsplătire vom putea să stăm voioşi

cu o sfântă vrednicie, între fii - şi-ntre strămoşi

şi de Domnul şi de-ai noştri vom fi binecuvântaţi

că ne-am împlinit chemarea de creştini adevăraţi.