Să nu uităm în rugăciune
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Rugăciunea este o putere Dumnezeiască. Rugăciunea este o cheie cu care deschizi cerul binecuvântărilor Dumnezeiești. Rugăciunea este un prieten al lui Dumnezeu care totdeauna îți deschide ușa să poți intra la El. Rugăciunea este vasul în care primim și cu care aducem din cer toate binecuvântările de care avem nevoie pe pământ.
Și dacă tot ce cerem cu credință prin rugăciune vom primi - atunci câtă înțelepciune și câtă grijă ne trebuie ca să știm folosi bine acest mijloc sfânt, care are promisiunea unei permanente izbânzi și primiri.
3 - Pentru ce se roagă în general oamenii lui Dumnezeu? Obișnuit se roagă numai pentru daruri lumești și trupești. Și nu vedem noi oare că într-adevăr toți cei care le cer pe acestea le și primesc?
Ce puține și ce ieftine lucruri cerem noi Marelui și Bogatului nostru Împărat și Stăpân, când El ar vrea și ar avea atât de scumpe și de multe bogății să ne dea!
4 - Cine se roagă cu credință și cu stăruință cerând lui Dumnezeu darurile Sale cerești și veșnice? Cine cere înțelepciunea de a cunoaște tainele adevărului Său? Cine cere darul cel scump al dragostei, al rugăciunii, al ajutorării altora, al milei de semeni, al iertării și al smereniei?
Ce pagubă mare avem noi că nu le cerem acestea, când ne rugăm.
5 - Ce puțini sunt cei ce se roagă stăruitor și puternic lui Dumnezeu să dăruiască Lucrării Evangheliei Sale creatori de talent, oameni ai Cuvântului scris, ai Poeziei și Cântării, Scriitori de opere nemuritoare, pentru că cuvântul vorbit oricât ar fi de frumos se uită, se șterge, se deformează - dar cuvântul scris, poezia, melodia, cântarea, se va repeta mereu în noi și în noi ediții fericite reîmprospătându-se.
6 - Iată de fiecare dată trăim ca din nou bucuria și frumusețea cântării și poeziei. Și ori de câte ori le-am auzi nu ne săturăm să le mai auzim încă... Un mare și bun prieten medic foarte cunoscut și apreciat căruia i-am dat nu demult o casetă cu poezii și cântări alese, - mi-a spus cu lacrimi - de patruzeci de ori am ascultat-o până acum. Și încă tot doresc s-o mai ascult. Nu mă satur de frumusețea lor. Sunt creații divine.
7 - Folosiți puternic această însușire minunată - și după cum spune sfântul apostol Pavel fiului său Timotei: - înflăcărează darul lui Dumnezeu care este în tine, - vă rugăm și noi la fel. Munciți, entuziasmați-vă și înflăcărați cât mai mult darul acesta Dumnezeiesc pe care îl aveți. Rugați-vă și munciți, iubiți și plângeți, înălțați-vă și coborâți-vă până la cele mai înalte sau mai profunde zone sufletești - unde găsiți filonul de aur al inspirației.
8 - Fiți fericiți voi suflete dăruite de Dumnezeu cu acest har divin, cu această însușire minunată care se împrospătează mereu ca o apă limpede și dulce, într-un izvor fermecat, curgând spre inimile noastre, și dăruindu-ne nouă tuturor celorlalți aceste minunății cu care ne bucurăm și ne primenim sufletul.
9 - Sensibilizați-vă sufletul până la a auzi muzica sferelor, armonia stelelor, melodia lunii, șopotul izvoarelor, foșnetul frunzei, tăcerea ierbii, cântecul luminii, unduirea umbrelor...
10 - Deconectați-vă cât mai des de vuietul deșertăciunii lumești. Desprindeți-vă de angrenajul chinuitor al grijilor deșarte. Eliberați-vă cât mai total de tirania nimicniciei în care vi se macină tot ce aveți curat, nobil și frumos - și aruncați-vă cu toată sensibilitatea ființei voastre dăruite, în șuvoiul inspirației nemuritoare.
11 - Creați-vă stări sufletești înalte. Faceți-vă timp și liniște să auziți în sufletul vostru undele divine care plutesc veșnic printre sferele de sus, unde cântă corurile veșnice ale îngerilor dragostei și ai frumuseții. Umpleți-vă acolo sufletul, ochii, toată ființa voastră cu tot ce numai voi puteți auzi acolo, - apoi întoarceți-vă pe genunchi și ne spuneți cu lacrimi ce v-a mai rămas, după ce ați pătruns din nou în lumea asta a noastră.
12 - Doriți suferința și când vine sub orice formă va veni ea, n-o urâți, ci iubiți-o. Ea vă va acorda harfa inimii să poată cânta în cel mai limpede și cel mai duios fel, cântarea dragostei nemuritoare din Jertfa lui Isus, Cel Dintâi care ne-a învățat-o.
13 - Suferința și iubirea sunt două surori veșnice cu cântarea și poezia nemuritoare. Orice creator adevărat le-a cunoscut.
14 - Nu fugiți de suferință și doriți iubirea. Cine nu le-a cunoscut și n-a fost îmbrățișat puternic de acestea, n-a cunoscut nici sferele înalte ale adevăratei creații. Numai aceste două mijloace divine pot da marile și puternicele aripi cu care sufletul creator se poate ridica până acolo de unde se întoarce totdeauna strălucind, ca Moise de pe Sinai, ca Isus de pe Tabor.
15 - Durerea și iubirea aduc în sufletul creatorului, în ființele celor inspirați de Dumnezeu stările unice, singurele din care poți într-adevăr să te contopești cu Acela care a suferit cel mai mult și a iubit cel mai frumos. Care a muncit cel mai greu, a plâns cel mai amar și S-a rugat cel mai fierbinte.
16 - Să iubiți suferința și să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru ea. Să nu vă speriați de ea când se apropie de voi, ci s-o întâmpinați cu liniște când vine, sub orice formă v-ar veni și oricât de adânc v-ar îmbrățișa și cât de mult v-ar ține în brațele ei.
17 - Orice suferință aduce cu ea ceva divin în ființa celui care o știe primi ca trimisă din partea lui Dumnezeu. Suferință trupească, suferință din cauza nedreptății ori din cauza iubirii, suferință din pricina Domnului ori din pricina lumii - orice fel de suferință ne-o îngăduie ori ne-o trimite Dumnezeu, ne este dată numai cu un scop purificator, eliberator, sfințitor.
18 - Oricare din acest fel de suferință creează în noi acel grad de sensibilitate și trezesc în noi acel fel de corzi tainice cu care putem cânta și plânge cel mai divin... Cu care putem înțelege și simți tainicele sunete ale inspirației trimise de Dumnezeu spre noi, cel mai bine numai prin acestea.
19 - Cine nu și-a sensibilizat sufletul său prin suferință, prin iubire, prin lacrimi, prin rugăciune, prin aceste tainice și divine mijloace rânduite de Dumnezeu, tocmai pentru această sensibilizare, - acela n-a creat niciodată și nici nu va putea să creeze vreo lucrare cu adevărat inspirată, o poezie de valoare, o melodie strălucită.
20 - Dar acel suflet creator care a făcut cunoștință adâncă și înaltă cu suferința, cu iubirea, cu rugăciunea, cu jertfa, cu lacrimile cele mai grele și mai profunde, - acela să fie fericit. Suferințele sale au trecut ori vor trece curând, - dar urmele lor, binecuvântările lor, creațiile lor vor rămâne în etern. Înălțimile binecuvântate pe care și-au ridicat ele sufletul și roadele inspirației care le-a cules el de pe acolo pentru el și pentru alții - sunt acele sfere cerești pe care le-au atins numai profeții, numai sfinții, numai inspirații lui Dumnezeu, duși de Duhul Sfânt.
Ce mai contează orice preț dat suferinței, pentru acest mare și veșnic câștig adus de ea.
Dumnezeul nostru, cât de mult trebuie să-Ți mulțumim pentru ea. Dă-ne Te rugăm acest fel de a gândi.
Amin.