Să nu uiți cerul
Traian Dorz - Cântarea Biruinței
Să nu uiți cerul, când prea lină
îți pare clipa pe pământ,
căci clipa pe pământ e-o clipă,
s-a dus pe-un fulg luat de vânt.
Să nu uiți iadul, când prea dulce
îți pare că ar fi-un păcat,
căci dulcele păcat e-o fiere
ce-o să te ardă necurmat.
Să nu uiți noaptea când prea albă
îți pare ziua care-o duci,
căci ziua cea prea albă astăzi
poate sfârși printre năluci.
Să nu uiți moartea când prea tare
îți pare tronul unde șezi,
căci slava lumii e-o părere
pe care-o pierzi când nici nu crezi.
Să nu uiți că ești om, când pare
că ești un zeu, - și-așa gândești
o, secătură trecătoare,
în ce nimic te prăbușești!
O, nu uita ce ți-e nainte
nici tot ce-ți poate fi napoi,
- să mergi spre rai cu fapte sfinte
și nu spre iad târând noroi!