Să retrăim minunea
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Să retrăim minunea frumoaselor izbânzi
din anii tinereţii cu steaguri fluturate
când tremurau toţi leii înfrânţi de mieii blânzi
când răsunau toţi munţii de imne-nflăcărate.
Să retrăim fiorii frumosului elan
când apăsam pe pluguri în lung şi-n lat, pe creste
când greul grâu de aur mustea în orice lan
umplând de veselie hotarele aceste.
Să retrăim căldura frumosului sărut
cu gene-nlăcrimate şi inimă fierbinte
când mai de preţ ca fraţii nimic nu ne-a părut
când ne spuneam iubirea în lacrimi nu-n cuvinte.
Să reaprindem iarăşi frumosul foc de-atunci
să ardă-n noi hăţişul de-ncredinţări străine
să ne simţim cu toţii din nou ca nişte prunci
ce-ngenuncheaţi cu mama învaţă să se-nchine.
Atunci gusta-vom iarăşi frumoasele izbânzi
din sfânta ostăşie cu steaguri fluturate
şi fraţii ce sfâşie - vor fi iar fraţii blânzi
şi genele cu ură - iar gene-nlăcrimate.