Să retrăim minunea
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Să retrăim minunea frumoaselor izbânzi
din anii tinereții cu steaguri fluturate
când tremurau toți leii înfrânți de mieii blânzi
când răsunau toți munții de imne-nflăcărate.
Să retrăim fiorii frumosului elan
când apăsam pe pluguri în lung și-n lat, pe creste
când greul grâu de aur mustea în orice lan
umplând de veselie hotarele aceste.
Să retrăim căldura frumosului sărut
cu gene-nlăcrimate și inimă fierbinte
când mai de preț ca frații nimic nu ne-a părut
când ne spuneam iubirea în lacrimi nu-n cuvinte.
Să reaprindem iarăși frumosul foc de-atunci
să ardă-n noi hățișul de-ncredințări străine
să ne simțim cu toții din nou ca niște prunci
ce-ngenuncheați cu mama învață să se-nchine.
Atunci gusta-vom iarăși frumoasele izbânzi
din sfânta ostășie cu steaguri fluturate
și frații ce sfâșie - vor fi iar frații blânzi
și genele cu ură - iar gene-nlăcrimate.