Samaritene!...
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Sfârşit în suferinţi şi-n munci
cu lacrimile-n gene
eram când m-ai găsit atunci
căzut, Samaritene!
M-ai ridicat milos din drum,
pe-asin m-ai pus la Tine,
iar eu plângând Ţi-am spus: de-acum
fă orice vrei cu mine!
Uitat de toţi şi chinuit
am plâns apoi departe,
Tu însă iarăşi ai venit
şi m-ai scăpat din moarte.
M-ai prins de mână şi mi-ai spus
să Te urmez pe Tine
eu Te-am urmat mereu supus:
fă orice vrei cu mine!
Târziu într-un spital uitat,
zăceam în chinuri grele
şi numai Tu m-ai cercetat
în chinurile mele.
La Sânul Tău Iubit m-ai strâns
durerea să se-aline
înviorat Isuse-am plâns:
fă orice vrei cu mine!
Ajuns-am vremuri bune-apoi
şi prins-am lumea dragă
iar inima spre rele căi
cerca să mă atragă,
dar Tu-ntâlnindu-mă mi-ai spus
că asta nu e bine
- am înţeles şi m-am supus:
fă orice vrei cu mine!
Când într-o toamnă m-ai chemat
din satul fără nume,
Cuvântul Tău am ascultat
şi m-am desprins de lume.
M-ai prins de mână, eu supus
plecat-am după Tine
şi-ngenuncheat smerit am spus:
fă orice vrei cu mine!
M-ai pus să luminez! Şi-arzând
cu lacrimile-n gene,
vreau să mă mistui luminând
aici Samaritene!
- Să-Ţi fiu un slujitor supus
s-ascult mereu de Tine
să fiu al Tău pe veci Isus,
să faci ce vrei cu mine!