Scumpelor noastre surori

Domnul nostru Iisus Hristos să vă umple vouă, tuturor scumpelor noastre surori, inimile de toată lumina Duhului Sfânt, pentru ca să puteți înțelege și primi din toate cele scrise aici, tot ceea ce este cu adevărat voia lui Dumnezeu și învățătura lui Hristos pentru voi.

Spre a putea aduce roadele Duhului Sfânt fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, nici un suflet omenesc.

Citind cele ce urmează și meditând asupra lor cu rugăciune (sau cel puțin cu bună credință), Duhul Adevărului care le-a inspirat, vă va încredința de puterea lor.

Iar Duhul Iubirii vă va face inima să le primească.

Pentru că nu veți avea nici o îndoială la îndemnurile scrise aici, fiindcă veți simți că orice cuvânt nu este de la om, ci este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru fericirea și mântuirea celor ce vor voi să le asculte.

Cartea aceasta a ieșit dintr-o frământare și dintr-o mare trebuință.

Inima care v-o scrie din partea Domnului, este cea mai puțin înzestrată și pregătită pentru aceasta. Dar tocmai acest lucru va face ca toate mulțumirile să se îndrepte și mai mult numai spre Duhul Domnului, Singurul căruia I se cuvine toată slava, cinstea și mulțumirea pentru toate, acum și în veci.

Toate îndemnurile și înștiințările, mângâierile și învățăturile cuprinse în această carte sunt adresate în chip deosebit surorilor noastre. Fiicele Domnului și fiicele Lucrării Evangheliei și Bisericii Sale Sfinte. Tuturor sufletelor iubite ieșite din aceeași Mână a Dragostei lui Dumnezeu, ca și celor care le sunt părinți, ori frați, ori soții, ori fii.

Voi sunteți binecuvântate din Același Cuvânt al lui Dumnezeu care l-a făcut pe om de la Început din cele două jumătăți ale lui... Parte bărbătească și parte femeiască, și după aceea l-a despărțit pe om, dar numai într-un anumit fel.

În gândul iubirii lui Dumnezeu a rămas și stăruie mereu dorința reunirii celor două părți ale omului, în aceeași binecuvântată și desăvârșită unire în care trăiau cele două jumătăți ale omului înainte de a fi despărțite una de alta (Facere 1, 27).

Citească aceste îndemnuri sfinte toate scumpele noastre surori de toate vârstele... din toate stările... din toate vremurile.

Citească sufletele cele predate Domnului și învețe a se preda și mai deplin.

Citească cele care încă nu s-au predat lui Hristos - și afle că nu există altă fericire pe lume decât în Iisus și prin El.

Citească toate fetițele, fecioarele, logodnicele, soțiile, mamele, bunicele, necăsătoritele, văduvele, părăsitele - toate, toate.

Căci fiecăreia în parte și tuturora la un loc le vorbește prin cartea asta Hristos.

Dar citească-le și fiii și soții și tații și bunicii...

Ca să afle și ei nu numai ce mult sunt iubiți de scumpele suflete care se jertfesc zilnic pentru a-i face pe ei fericiți. Ce mult muncesc ele pentru a-i îngriji, hrăni, spăla și însoți cu mângâierea și părtășia dulcii lor iubiri... iubire care, pentru ei poartă atât de des o cruce numai cu spini.

Mai ales ei să afle aceasta.

Și aflând, să caute a le răsplăti ceva din tot ce au făcut și fac ele, cu dragostea înțelegătoare și bună a inimii lor.

În schimbul tuturor jertfelor pe care le fac pentru noi fiicele, soțiile, mamele, surorile noastre, să le dăm un strop curat de iubire recunoscătoare, un cuvânt de mulțumire, un sărut curat și sfânt pe obrajii lor.

Aceasta va fi cea mai fericită cunună de trandafiri, sub care crucea lor va deveni fericită.

Și suferința lor se va preface în bucurie.

Ce minunat este gândul înțelepciunii lui Dumnezeu și câtă dragoste este în acest gând.

Omenirea este formată din aceste două părți: partea bărbătească și partea femeiască. Una prin alta și una cu alta.

Lumea este ca un cămin în care partea bărbătească și partea femeiască a ei, într-o adâncă și sfântă colaborare, trebuie să îndeplinească acest minunat gând al Înțelepciunii lui Dumnezeu pentru care au fost rânduiți: înmulțirea și înfrumusețarea armonioasă a vieții pe pământ.

Dacă partea bărbătească este mintea care construiește și adună, partea femeiască este mintea care rânduiește și păstrează.

Dacă partea bărbătească este inima care voiește și luptă, partea femeiască este inima care iubește și împacă.

Dacă partea bărbătească este temelia și stâlpul, partea femeiască este frumusețea și acoperișul, fără de care nici temelia, nici stâlpul n-ar avea nici un rost și nici o durată.

Când într-o casă este sărăcie din lene, atunci cel mai vinovat este bărbatul. Dar când este sărăcie din risipă, atunci cea mai vinovată este femeia.

Când într-o casă este ceartă, vinovați sunt amândoi. Dar când este despărțire, cea mai vinovată este femeia.

Când bărbatul este lăsat numai singur, el poate face mari greșeli. Este ca și când luntrea ar fi mânată numai de o singură vâslă.

Când însă și femeia este la locul ei și își îndeplinește datoria cu simțul răspunderii, frumoasa ei parte pe care nimic n-o poate înlocui, ajută fericit la bunul mers al vieții.

Casa fără bărbat este pustie pe dinafară; casa fără femeie este pustie pe dinăuntru - s-a mai spus aceasta. Iar lucrul acesta se vede totdeauna atât de amar, acolo unde vreo nenorocire a adus despărțirea lor, a celor doi.

Au fost mii de ani când bărbații au condus țări și popoare fără femei. Mii de ani când partea bărbătească a lumii a nesocotit disprețuitor partea femeiască a ei. Conducând lumea numai cu partea lor de voință și de putere, fără partea iubirii și a înțelegerii.

Care a fost rezultatul?

Istoria și viața omenirii, în tot acest timp, a fost întunecată de fum.

Înspăimântată de sânge.

Amară de lacrimi.

Scăldată în sudoare.

Pârjolită de foc.

Zdrobită de schingiuiri. Semănată cu morți.

O, cât de mare parte de vină pentru toate acestea o au și femeile, care atunci erau ca și când n-ar fi fost!

Fiindcă în loc să fie ceea ce le rânduise Dumnezeu, erau și ele ceea ce voise satana.

Iar în urmările neascultării, prețul cel mai greu tot ele l-au plătit.

Să ne întoarcem la voia lui Dumnezeu!

Parte bărbătească și parte femeiască ne-a făcut Dumnezeu de la Început.

Fiecare cu însușirea sa de neînlocuit.

Și fiecare cu datoria sa de neschimbat. Atât în căminul mic al familiei, cât și în Căminul mare al Omenirii.

Scumpele noastre surori, în viața Lucrării lui Dumnezeu este la fel.

La înaintarea în sfințenia voită de Dumnezeu, ca și în lărgirea hotarelor Bisericii Sale, voi aveți o parte pe care nu v-o poate înlocui nimeni.

Și o răspundere de care nu vă poate nimeni scuti în fața lui Dumnezeu.

Prin cele ce urmează ne vom strădui după puterile pe care ni le va da Duhul Sfânt, să vă ajutăm pe voi, scumpele noastre surori, împreună lucrătoare cu noi, frații voștri, ca să vedeți mai bine partea voastră atât de însemnată și datoria voastră atât de sfântă, spre buna împlinire a voii lui Dumnezeu.

Dar să vedeți și neasemuita frumusețe cu care este răsplătită munca și jertfa voastră depusă pentru aceasta.

Atât din partea Cerului, cât și din a pământului.

Atât în viața aceasta, cât și în viața veșnică.

Nu ne îndoim că munca aceasta va fi binecuvântată deplin de dragostea Domnului nostru Iisus Hristos și de revărsarea Duhului Sfânt.

Pentru că tot gândul pe care îl avem este îndeplinirea sfântă a voii și a poruncilor Tatălui nostru Ceresc.

De aceea ne plecăm genunchii în fața lui Dumnezeu și Îl rugăm să-Și dăruiască din plin binecuvântarea Sa peste această Lucrare.

Domnul și Dumnezeul nostru, Te rugăm revarsă-Ți lumina Ta peste mintea, - și iubirea Ta peste inima tuturor celor ce vor citi cartea aceasta, și dăruiește-le un puternic îndemn spre împlinirea ei.

Revarsă peste viața, familia și lucrarea celor ce vor căuta cu dinadinsul să împlinească cu fapta tot îndemnul Duhului Sfânt din ea, fericirea și mântuirea Ta.

Căci în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Dumnezeul nostru, începem totul.

Și numai a Ta să fie toată Împărăția și puterea și slava.

Acum și în vecii vecilor. Amin.

Nimeni nu poate trăi o viață sfântă fără cele trei mari mijloace ale puterii sfințeniei:

- Cuvântul lui Dumnezeu - Biblia.

- Comunicarea cu Dumnezeu - Rugăciunea.

- Și împărtășirea cu Dumnezeu prin Biserică, și Adunare, viețuirea duhovnicească în familia Domnului.